ICCJ. Decizia nr. 1868/2007. Contencios

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1868/20 11

Dosar nr. 4595.1/108/2007

Şedinţa publică de la 30 martie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 270 din 18 mai 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:

- a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC T. SA Arad în contradictoriu cu Administraţia Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Arad şi A.N.A.F. Bucureşti - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, cauza fiind soluţionată în fond după casarea sentinţei civile nr. 188 din 30 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 4595/108/2007, irevocabilă prin Decizia nr. 729 din 11 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 4594/108/2007;

- a anulat în parte Raportul de inspecţie fiscală din 30 mai 2007 emis de pârâta Administraţia Financiară pentru Contribuabilii Mijlocii Arad, decizia de impunere fiscală din 2007 emisă de pârâta Administraţia Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Arad şi decizia din 31 ianuarie 2008 emisă de pârâta A.N.A.F. Bucureşti - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, pentru suma de 663.079 RON, reprezentând TVA şi accesorii, conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expertul B.N., raport care face parte integrantă din hotărâre;

- a obligat pârâta Administraţia Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Arad să efectueze un control tematic la reclamantă, care să aibă ca obiect verificarea TVA-ului;

- a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 6,3 RON, reprezentând cheltuieli de judecată compuse din 6 RON taxă timbru şi 0,3 RON timbru judiciar.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin decizia de impunere fiscală din 31 mai 2007 pârâta Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Arad a impus-o pe reclamantă, urmare solicitării acesteia de a i se rambursa TVA, la plata sumei de 159.021 RON cu titlu de TVA, cu accesorii în cuantum de 428.822 RON, pentru perioada 1 aprilie 2004 - 31 decembrie 2006 şi de asemenea a stabilit TVA fără drept de rambursare în valoare de 682.727 RON.

În procedura prealabilă pârâta A.N.A.F. a emis decizia din 31 ianuarie 2008 prin care a respins ca nemotivată şi neîntemeiată, la pct. 1 din decizie, contestaţia pentru T.V.A. de plată în sumă totală de 147.562 RON, rezultată ca urmare a respingerii ca neîntemeiată a T.V.A. suplimentară în sumă totală de 723.524 RON şi a majorărilor de întârziere aferente de 15.298 RON, a penalităţilor aferente de 318 RON şi, ca urmare a respingerii ca nemotivată a contestaţiei pentru suma de 106.765 RON şi la pct. 2 din decizie, s-a desfiinţat parţial decizia de impunere fiscală pentru suma de 4.221.348 RON.

S-a mai reţinut faptul că prin precizarea de acţiune reclamanta a arătat că obiectul acesteia îl reprezintă suma de 663.097 RON, reprezentând diferenţa dintre suma de 697.652 RON, cuprinsă la pct. 1 din decizia de impunere fiscală din 31 mai 2007 şi că nu mai susţine acţiunea pentru T.V.A. calculată suplimentar în sumă de 9.362 RON pentru minusurile în gestiune, pentru 6.400 RON aferentă facturilor constatate lipsă, pentru suma de 1.208 RON aferentă facturilor neprezentate în original şi pentru 10.951 RON TVA aferentă facturilor prezentate în copii xerox.

Instanţa a reţinut că expertiza contabilă a ajuns la concluzia că organele de control au greşit atunci când au stabilit TVA suplimentar în valoare de 568.369 RON asupra transporturilor internaţionale efectuate de societate, deoarece aceste transporturi sunt scutite de TVA cu drept de deducere în baza dispoziţiilor art. 134 alin. (1) Legea nr. 571/2003 privind C. fisc..

De asemenea, s-a constatat că expertul, prin concluziile sale, a arătat că organele de control în mod greşit au colectat TVA la veniturile realizate din transporturi de persoane ocazionate pe parcurs extern în sumă de 40.306 RON, întrucât nu au ţinut seama de natura operaţiunilor desfăşurate de societate, care au fost de transport ocazional de pe parcurs extern, scutite de TVA cu drept de deducere în conformitate cu dispoziţiile art. 134 alin. (1) lit. e) Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. şi de art. 1 alin. (4) Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1846/2003, care prevede că „scutirea de TVA se poate aplica dacă există alte documente prin care se poate face dovada realizării operaţiunii”.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză ce fac parte integrantă din hotărâre şi văzând că reclamanta nu a mai susţinut acţiunea pentru T.V.A. calculată suplimentar în sumă de 9.362 RON pentru minusurile în gestiune, pentru 6.400 RON aferentă facturilor constatate lipsă, pentru suma de 1.208 RON aferentă facturilor neprezentate în original şi pentru 10.951 RON TVA aferentă facturilor prezentate în copii xerox, instanţa, coroborat cu dispoziţiile art. 18 Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a admis acţiunea precizată ca fiind întemeiată şi a dispus anularea în parte a Raportului de inspecţie fiscală din 30 mai 2007 emis de pârâta Administraţia Financiară pentru Contribuabilii Mijlocii Arad, anularea deciziei de impunere fiscală din 2007 emisă de pârâta Administraţia Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Arad şi a deciziei din 31 ianuarie 2008 emisă de pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, pentru suma de 663.079 RON, reprezentând TVA şi accesorii.

De asemenea, instanţa, în baza aceloraşi dispoziţii legale, a obligat pârâta Administraţia Financiară pentru Contribuabilii Mijlocii Arad să efectueze un control tematic la reclamantă, care să aibă ca obiect verificarea TVA-ului.

În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., pârâtele aflate în culpă procesuală au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 6,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din 6 RON taxă timbru şi 0,3 RON timbru judiciar, reţinându-se că restul cheltuielilor de judecată solicitate de către reclamantă nu au fost dovedite la dosar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad, în nume propriu şi pentru Administraţia Financiară pentru Contribuabili Mijlocii şi A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi art. 304¹ C. proc. civ..

Recurenta-pârâtă prin motivele de recurs formulate, critică sentinţa instanţei de fond, susţinând, în esenţă, următoarele:

1) în mod greşit a reţinut instanţa de fond că organele de inspecţie fiscală au aplicat în mod nelegal cota de TVA de 19% şi au colectat taxa pe valoarea adăugată în sumă de 568.369 RON, prima instanţă statuând eronat asupra faptului că reclamanta poate beneficia de scutirea de TVA cu drept de deducere chiar dacă documentele prezentate pentru justificarea scutirii de TVA sunt pe numele altei societăţi şi nu în nume propriu.

Concluziile expertului contabil sunt eronate în privinţa sumei de 568.369 RON TVA, susţine recurenta-pârâtă, întrucât conţinutul contractului încheiat de intimata-reclamantă cu SC T.C. SRL, coroborat cu foile de parcurs, carnetul TIR şi CMR demonstrează că operaţiunile au fost efectuate de SC T.C. SRL, astfel că nu se pune problema prevalenţei economicului asupra juridicului, cu atât mai mult cu cât parte din documente au regim special şi nu pot fi transmise altui subiect de drept, astfel cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (3) Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1824/2001 şi art. 8 alin. (1) şi art. 9 Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1843/2001.

Din documentele existente la dosarul cauzei a rezultat că societatea nu a prezentat documente justificative, aferente efectuării de transport internaţional de marfă aşa cum este menţionat în facturile fiscale emise către SC T.C. SRL, chiar administratorul societăţii precizând că nu poate prezenta documente justificative, societatea neavând licenţă de intermediere în transportul internaţional de marfă pentru perioada 1 aprilie 2004 - 31 decembrie 2006, iar potrivit art. 8 alin. (1) şi art. 9 Ordinul nr. 1843/2001 pentru aprobarea Normelor privind condiţiile de utilizare a vehiculelor deţinute temporar în scopul efectuării operaţiunilor de transport rutier, SC T.C. SRL avea obligaţia de a preda autorizaţiile de transport internaţional către agenţia Autorităţii Rutiere Române şi nicidecum să le pună la dispoziţia SC T. SA, în baza unui contract de prestări servicii încheiat între cele două societăţi.

Cu privire la acest prim motiv de recurs, recurenta-pârâtă concluzionează că în mod legal organele de inspecţie fiscală au aplicat cota de TVA de 19% şi au colectat taxa pe valoarea adăugată în sumă de 568.369 RON, întrucât intimata-reclamantă nu poate beneficia de scutirea de TVA cu drept de deducere, având în vedere că toate documentele prezentate de aceasta şi prevăzute de lege pentru justificarea scutirii de TVA sunt pe numele altei societăţi şi nu în nume propriu.

Sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 143 alin. (1) şi (2) şi art. 144 alin. (1) Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare.

2) cât priveşte TVA-ul în sumă de 40.306 RON, calculat de organele de inspecţie fiscală pentru activitatea de transport internaţional de persoane, instanţa de fond a considerat în mod greşit că intimata-reclamantă are drept de deducere de TVA, deoarece contractul de închiriere şi cel de asociere în participaţiune nu relevă efectuarea activităţii pretinse de societate, licenţele de transport fiind emise de Autorităţii Rutiere Române pentru SC A. SRL, iar mijloacele de transport sunt proprietatea aceleiaşi societăţi comerciale, documentaţia ce atestă autorizarea transportului internaţional de persoane având regim special, ea nefiind transmisibilă.

Intimata-reclamanta, susţine recurenta-pârâtă, nu a prezentat documentaţia justificativă vizată de organele vamale din care să rezulte efectuarea transporturilor pentru justificarea scutirii de TVA cu drept de deducere.

Sunt aplicabile dispoziţiile art. 143 alin. (1) lit. e) Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare şi Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1846/2003.

3) în mod nelegal instanţa de fond a dispus prin dispozitivul sentinţei atacate, obligarea recurentei-pârâte Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Arad la efectuarea unui control tematic la reclamanta-intimată, având ca obiect verificarea TVA-ului, întrucât această obligaţie nu se încadrează în dispoziţiile art. 18 Legea contenciosului administrativ. Mai mult, această măsură nu mai poate fi adusă la îndeplinire întrucât Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Arad este organ de executare şi nu mai poate efectua un control fiscal tematic care să aibă ca obiect verificarea TVA-ului.

Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii în totalitate a acţiunii formulate, menţinându-se ca legale şi temeinice actele administrativ-fiscale atacate.

Intimata-reclamantă SC T. SA Arad a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Recursul este fondat şi va fi admis potrivit considerentelor ce se vor arăta în cele ce urmează.

Astfel cum precizează recurentele-pârâte, în mod legal organele de inspecţie fiscală au aplicat cota de TVA de 19% şi au colectat TVA în sumă de 568.369 RON, intimata-reclamantă neputând beneficia de scutire de TVA cu drept de deducere deoarece nu a prezentat documentele necesare prevăzute de lege pentru justificarea scutirii de TVA, toate aceste documente fiind pe numele altei societăţi - SC T.C. SRL.

Textul de lege aplicabil în speţă este art. 143 alin. (1) şi alin. (2) Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare şi potrivit acestuia: „(1) Sunt scutite de plata TVA a) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara ţării de către furnizor sau de altă persoană în contul său; b) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara ţării de cumpărătorul care nu este stabilit în ţară sau de altă persoană în contul său, cu excepţia bunurilor transportate de cumpărătorul însuşi şi folosite la echiparea sau aprovizionarea ambarcaţiunilor de agrement şi avioanelor de turism sau a oricărui mijloc de transport de uz privat; c) prestările de servicii, inclusiv transportul şi prestările de servicii accesorii transportului, legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile plasate în regimuri vamale suspensive, cu excepţia prestărilor de servicii scutite, potrivit art. 141; d) transportul, prestările de servicii accesorii transportului, alte servicii legate direct de importul bunurilor, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate, potrivit art. 139”.

2) Prin norme, se stabilesc acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de TVA pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi, după caz, procedura şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de TVA.

Art.6 alin. (6) Ordinul Ministerul Finanţelor Publice nr. 1846/2003 pentru aprobarea instrucţiunilor de aplicare a scutirilor de TVA pentru exporturi şi alte operaţiuni similare, pentru transportul internaţional şi operaţiunile legate de traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 143 alin. (1) şi art. 144 alin. (1) Legea nr. 571/2003 din C. fisc., prevede că: „(6) Scutirea de TVA pentru transportul aferent bunurilor expoertate se justifică astfel:

a) în cazul transportului auto cu următoarele documente: contractul încheiat cu exportatorul sau, după caz, cu casa de expediţie ori cu beneficiarul din străinătate; copie de pe carnetul TIR sau de pe documentul de tranzit comunitar T, documentul de transport internaţional sau copie de pe acesta pentru casele de expediţie”.

Art. 7 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ prevede: „(1) pentru transportul mărfurilor importate a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 571/2003, scutirea de TVA prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege, se justifică de transportatori, respectiv de casele de expediţie, în funcţie de tipul transportului, astfel: „(a) în cazul transportului auto cu următoarele documente: contractul încheiat cu exportatorul sau, după caz, cu casa de expediţie ori cu furnizorul din străinătate; copie de pe carnetul TIR sau de pe documentul de transport comunitar T, documentul de transport internaţional din care să rezulte că bunurile transportate provin din import sau copie de pe acesta pentru casele de expediţie”.

În spiritul prevederilor legale sus citate, organul de inspecţie fiscală a solicitat intimatei-reclamante documentele necesare pentru justificarea aplicării scutirii de TVA aferentă operaţiunilor de transport internaţional de mărfuri legate direct de exportul sau importul de bunuri, documente ce nu au putut fi prezentate, societatea intimată neputând justifica transportul internaţional de marfă astfel cum este menţionat în facturile fiscale emise către SC T.C. SRL.

De altfel, administratorul societăţii în nota explicativă, dată cu ocazia controlului fiscal, a declarat că nu poate prezenta documentele prevăzute de lege, deoarece acestea sunt emise pe numele SC T.C. SRL, precizând totodată că nu deţine licenţa de intermediere în transportul internaţional de marfă pentru perioada 1 aprilie 2004 - 31 decembrie 2006.

Or, pentru ca societatea intimată să aplice scutirea de TVA pentru transportul internaţional de marfă, trebuia să prezinte contract încheiat cu expeditorul, carnetele TIR sau documentele de transport internaţional în care să fie menţionat numele său şi nu cel al altei societăţi, făcând astfel dovada că ea a efectuat transportul şi nu o altă societate - SC T.C. SRL.

Aceasta însă a prezentat contractul de prestări servicii din 21 februarie 2005, încheiat cu beneficiarul SC T.C. SRL având ca obiect „efectuarea de către prestator (SC T. SA) de transporturi internaţionale de marfă şi întreţinere tehnică a parcului auto închiriat, menţionat în anexa 1”, după efectuarea transportului intimata-reclamantă având obligaţia de a emite către beneficiar factura de servicii conform comenzii de transport şi de a ţine evidenţa minimală a carnetelor de TIR şi a autorizaţiilor, răspunzând în mod solidar cu titularul acestora.

SC T.C. SRL, în calitate de beneficiar în cadrul acestui contract de prestări servicii a acţionat însă împotriva dispoziţiilor art. 2 alin. (3) Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1842/2001 privind Norma metodologică de autorizare şi efectuare a transporturilor rutiere şi a activităţii conexe acestora, potrivit cărora licenţele de transport şi autorizaţiile de transport rutier sunt documente cu regim special, nominale şi netransmisibile.

Mai mult, potrivit art. 8 alin. (1) şi art. 9 Ordinul nr. 1843/2001 pentru aprobarea Normelor privind condiţiile de utilizare a vehiculelor deţinute temporar în scopul efectuării operaţiunilor de transport rutier „locatorii, persoane juridice, care transmit dreptul de utilizare a vehiculelor în baza unui contract de închiriere sunt obligaţi să predea la agenţia Autorităţii Rutiere Române - emitentă, în termen de 5 zile de la data încheierii contractului de închiriere, licenţele de execuţie pentru aceste vehicule şi, după caz, autorizaţiile de transport internaţional neconsumate, primite ca urmare a deţinerii vehiculului pentru care s-a emis dreptul de utilizare în baza contractului de închiriere”.

Art.9 - „Locatorii, persoane juridice, au obligaţia să restituie la agenţia Autorităţii Rutiere Române în termen de 5 zile de la încetarea contractului de închiriere, licenţele de execuţie pentru vehiculele închiriate şi, după caz, autorizaţiile de transport internaţional neconsumate, primite ca urmare a deţinerii vehiculelor respective pentru care s-a dobândit dreptul de utilizare în baza contractului de închiriere”.

Faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, astfel cum corect susţin recurenţii, concluzia expertului contabil cu privire la TVA suplimentar în sumă de 568.369 RON TVA, în sensul că organele de control fiscal au greşit atunci când au stabilit acest TVA suplimentar, este eronată, iar soluţia instanţei de fond bazată pe această concluzie este şi ea greşită.

Documentele depuse de intimata-reclamantă pentru a face dovada efectuării transporturilor şi anume: contractul de prestări servicii încheiat cu SC T.C. SRL Sibiu, foi de parcurs, carnet TIR, CMR întocmite pe numele SC T.C. SRL Sibiu, chiar dacă atestă faptul că reclamanta-intimată a efectuat în fapt operaţiunile de transport internaţional, nu pot fi considerate documente justificative în sensul prevăzut de art. 6 alin. (6) lit. a) Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1846/2003, astfel cum s-a analizat mai sus.

Cele de-al doilea motiv de recurs se referă la suma de 40.306 RON TVA deductibil, în opinia intimatei-reclamante, calculat de organele de inspecţie fiscală pentru activitatea de transport internaţional de persoane.

Şi sub acest aspect concluziile expertului sunt greşite şi ele trebuie înlăturate, potrivit celor ce urmează.

Potrivit art. 143 alin. (1) lit. e) Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare:

(1) Sunt scutite de TVA: e) transportul internaţional de persoane şi serviciile direct legate de acest transport, inclusiv livrările de bunuri destinate a fi acordate ca trataţie pasagerilor la bordul unui vapor, avion, autocar sau tren.

(2) Prin Norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de TVA pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi, după caz, procedura şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de TVA”.

Art. 8 Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1846/2003 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirilor de TVA pentru exporturi şi alte operaţiuni similare, pentru transportul internaţional şi pentru operaţiunile legate de traficul internaţional de bunuri prevăzute la art. 143 alin. (1) şi art. 144 alin. (1) Legea nr. 571/2000 privind C. fisc., prevede că „Transportul internaţional de persoane pentru care se aplică scutirea de TVA prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. e) Legea nr. 571/2003, este transportul pentru care locul prestării se consideră a fi România, potrivit art. 133 alin. (2) lit. b) din aceeaşi lege.

(3) Justificarea scutirii de TVA pentru transportul de persoane internaţional cu mijloace auto se face cu următoarele documente:

- licenţa de transport;

- carnetul de sarcini al licenţei de traseu, după caz;

- foaia de parcurs sau alte documente din care să rezulte data de ieşire/ intrare din ţară, vizate de organul vamal;

- diagrama biletelor de călătorie sau, după caz, facturile fiscale în cazul curselor ocazionale;

- factura fiscală pentru contravaloarea biletelor vândute, în situaţia în care vânzarea biletelor se face prin intermediari.

La solicitarea organelor fiscale, intimata-reclamantă a prezentat ca documente justificative pentru efectuarea transporturilor - „curse speciale” de transport de persoane pe parcurs extern - contractul de prestări servicii din 30 martie 2004 încheiat cu SC A. SRL şi contractul de asociere în participaţiune din 30 iunie 2005 încheiat cu SC A. SRL, licenţele de transport fiind emise de Autorităţii Rutiere Române pe numele SC A. SRL, căreia îi aparţin şi mijloacele de transport, acestea fiind, aşa cum s-a precizat mai sus, documente cu regim special, nominale şi netransmisibile.

Din cuprinsul contractului de asociere în participaţiune, astfel cum corect precizează recurentele-pârâte, nu rezultă că asocierea s-a realizat în vederea efectuării unor operaţiuni de transport internaţional.

Aşadar, pentru a justifica o scutire de TVA, intimata-reclamantă trebuia să prezinte foi de parcurs sau alte documente normale, vizate de organele vamale şi licenţa de transport în nume propriu şi nu pe numele SC A. SRL.

Prin urmare, concluzia ce se desprinde este aceea că organul fiscal, în mod legal a colectat TVA în sumă de 40.306 RON, întrucât intimata-reclamantă nu a justificat nici de această dată cu documente prevăzute de lege scutirea de TVA cu drept de deducere pentru transportul internaţional de persoane, pentru care a emis în perioada iulie-decembrie 2006 şi în mai 2006 către diverse societăţi, facturi fiscale fără TVA.

Cât priveşte cel de-al treilea motiv de recurs formulat, se constată că şi acesta este întemeiat, instanţa de fond neputând nicicum dispune obligarea pârâtei Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Arad la efectuarea unui control tematic la societatea reclamantă, care să aibă ca obiect verificarea TVA-ului, obligaţie ce excede dispoziţiilor art. 18 Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, astfel cum susţin recurentele-pârâte, potrivit Ordinului nr. 360 din 25 martie 2009 activitatea de inspecţie fiscală exista doar în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Arad, acesta fiind încă un motiv de netemeinicie al sentinţei atacate cu recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat sentinţa atacată cu recurs, numai printr-o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii şi cu aplicarea greşită a legii, motivarea sentinţei fiind bazată pe concluziile eronate ale raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert B.N., astfel încât recursul formulat de pârâtă se priveşte ca fondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi admis.

Ca o consecinţă, sentinţa instanţei de fond va fi modificată în sensul că se va respinge acţiunea formulată de reclamantă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad, în nume propriu şi pentru Administraţia Financiară pentru Contribuabili Mijlocii şi A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva sentinţei civile nr. 270 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3380/2007. Contencios. Anulare act...		ICCJ. Decizia nr. 4498/2007. Contencios. Anulare acte privind... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: