ICCJ. Decizia nr. 3106/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3106/2007
Dosar nr. 329/57/200.
Şedinţa publică din 19 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 119 din 7 iulie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 32, art. 33 alin. (1) şi (3), art. 40 din HG nr. 867/2003, invocată de reclamantul L.M. în dosarul nr. 4739/2005 al Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a intrat în vigoare la data de 6 ianuarie 2005 şi conform dispoziţiilor art. 1 C. civ. şi art. 15 din Constituţia României se aplică numai actelor administrative individuale sau celor cu caracter normativ care au fost comunicate sau publicate cu începere de la intrarea sa în vigoare.
Că, în cauză, actul administrativ normativ a cărui legalitate o contestă reclamantul, a fost emis anterior datei de 6 ianuarie 2005, şi având în vedere principiul neretroactivităţii legii civile, excepţia respectivă nu mai poate fi examinată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul L.M.
Recurentul a susţinut că, admiţând excepţia ridicată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare pe baza principiului neretroactivităţii legii, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, denegând practic judecarea excepţiei de nelegalitate formulată de el în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Critica este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
Din interpretarea acestei norme juridice, rezultă că legiuitorul nu a înţeles să instituie o limitare sau o distincţie temporală în privinţa actelor administrative unilaterale supuse controlului jurisdicţional pe calea excepţiei de nelegalitate.
Admisibilitatea acestui important mijloc de apărare este condiţionată de aplicabilitatea actului administrativ unilateral care deci, trebuie să producă efectele juridice avute în vedere la emiterea sau adoptarea lui.
De asemenea, este necesară constatarea instanţei care încuviinţează cererea de suspendare a judecăţii şi sesizarea instanţei de contencios administrativ competente, că de actul administrativ depinde soluţionarea în fond a litigiului.
Ţinând seama de noua reglementare dată excepţiei de nelegalitate prin legea organică în vigoare, de caracterul de act administrativ normativ al HG nr. 867/2003 pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, precum şi de dispoziţia cuprinsă în art. 11 pct. 4 din aceeaşi lege, conform căreia ordonanţele guvernamentale şi actele administrative cu caracter normativ ce se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul.
Pe cale de consecinţă urmează a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Văzând şi prevederile art. 313 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de L.M. împotriva sentinţei civile nr. 119 din 7 iulie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecarea aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3090/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3108/2007. Contencios → |
|---|
