ICCJ. Decizia nr. 3108/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3108/2007
Dosar nr. 4649/33/200.
Şedinţa publică din 19 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 februarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 16702/2005, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Tribunalul Cluj, secţia litigii de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate ridicată de SC T.C. SA Cluj-Napoca privind certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03 nr. 0781 din 20 ianuarie 1994, emis de Ministerul Industriilor în favoarea SC U.C. SA Cluj-Napoca.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, învestită ca urmare a declinării competenţei dispusă de Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 63 din 6 februarie 2007 a respins excepţie de nelegalitate ca inadmisibilă.
De asemenea, a obligat SC T.C. SA Cluj-Napoca să plătească pârâtei SC U.C. SA Cluj-Napoca suma de 952 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune având în vedere data emiterii actului administrativ unilateral, principiul neretroactivităţii legii civile consacrat de art. 1 C. civ. şi art. 15 alin. (2) al Constituţiei României şi reglementarea instituită prin dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care se aplică numai actelor administrative cu caracter individual emise sau adoptate după intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Împotriva sentinţei a declarat recurs SC I.C.P.T.T.C. SA Cluj-Napoca.
Recurenta a susţinut că hotărârea atacată este lovită de nulitate deoarece a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 260 şi art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Motivul de nulitate decurge din existenţa unei contradicţii flagrante între menţiunile făcute în preambulul sentinţei şi în dispozitiv referitor la data pronunţării acesteia.
Pe de altă parte, rezolvarea dată excepţiei de nelegalitate a actului administrativ, ridicată în faţa instanţei de drept comun sesizată cu soluţionarea litigiului civil dintre părţi este eronată întrucât verificarea legalităţii unui asemenea act, emis anterior datei la care Legea nr. 554/2004 a intrat în vigoare, nu contravine principiului neretroactivităţii legii civile şi nici nu afectează stabilitatea raporturilor juridice născute pe baza acelui act.
În plus, legea nu distinge între actele administrative anterioare datei la care la care ea a intrat în vigoare şi cele emise ulterior, ceea ce înseamnă că nici instanţa nu poate face o asemenea distincţie, cu consecinţa restrângerii sferei de aplicare a excepţiei de nelegalitate.
Recursul este nefondat sub aspectul ambelor critici formulate.
Din examinarea dosarului nr. 4649/33/2006 al Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, rezultă că dezbaterile asupra excepţiei de nelegalitate invocată de reclamantă au avut loc la data de 23 ianuarie 2007, când ambele părţi reprezentate de avocaţi au pus concluzii (filele 179-180).
Prin încheierea de şedinţă s-a dispus amânarea pronunţării hotărârii la data de 30 ianuarie şi apoi, la 6 februarie 2007 (fila nr. 202).
Minuta întocmită în dosar, poartă aceeaşi dată de 6 februarie 2007 (fila nr. 208) şi numai dintr-o eroare materială evidentă în preambulul sentinţei s-a consemnat că pronunţarea a avut loc în şedinţa publică din 30 ianuarie 2007.
Eroarea materială nu a cauzat părţii care o invocă nici o vătămare pentru a se justifica sancţiunea gravă a declarării nulităţii hotărârii, potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Cât priveşte excepţia de nelegalitate ridicată de reclamantă, prima instanţă a reţinut în mod corect că nu este admisibilă deoarece ea vizează un act administrativ cu caracter individual, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 0781 din 20 ianuarie 1994, emis de Ministerul Industriilor în favoarea pârâtei SC U.C. SA Cluj Napoca.
Data emiterii actului este anterioară datei de 6 ianuarie 2005, când Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a intrat în vigoare şi potrivit principiului general consacrat prin art. 1 C. civ. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României, revizuită, legea dispune numai pentru viitor, neputând retroactiva.
Aşadar, procedura de soluţionare a excepţiei de nelegalitate, reglementată pentru prima dată de noua lege organică, se aplică doar actelor administrative individuale care au fost emise sau adoptate după intrarea în vigoare a acestei legi, precum şi în cazul tuturor actelor administrative cu caracter normativ care, conform art. 11 alin. (4) din lege pot fi atacate oricând.
În sensul interpretării instanţei de fond sunt însă, şi dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei.
Adăugând la considerentele expuse, principiul stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice care s-au născut ca urmare a aplicării actelor administrative emise sau adoptate sub imperiul unor reglementări anterioare, fără temei se susţine în recurs că excepţia de nelegalitate a actului individual emis în anul 1994 era totuşi, admisibilă.
Având în vedere toate aceste argumente şi inexistenţa unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.
În baza dispoziţiilor art. 274 din acelaşi cod, recurenta-reclamantă va fi obligată să plătească intimatei-pârâte SC U.C. SA Cluj-Napoca, suma de 2.799 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocaţial şi contravaloarea transportului apărătorului la instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.C.P.T.T.C. SA împotriva sentinţei civile nr. 63 din 30 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei SC U.C. SA suma de 2.779 lei cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3106/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3110/2007. Contencios → |
|---|
