ICCJ. Decizia nr. 3090/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3090/2007
Dosar nr. 5240/97/200.
Şedinţa publică din 15 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 5240/97/2006, reclamanta RA A. Valea Jiului a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 85 din 25 septembrie 2006 a A.N.A.F., D.G.A.M.C. şi să se admită contestaţia înregistrată sub nr. 15516 din 4 aprilie 2006, în sensul anulării Procesului verbal intermediar nr. 3 din 31 iulie 2003 al D.G.F.P. Hunedoara.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin Decizia nr. 85/2006, pârâta A.N.A.F., D.G.A.M.C. a respins contestaţia reclamantei înregistrată sub nr. 15516 din 4 aprilie 2006 ca nedepusă în termenul legal.
Reclamanta a mai arătat că Decizia atacată nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 181 C. proCod Fiscal, deoarece nu cuprinde calea de atac şi termenul în care poate fi atacată şi că este în termenul legal pentru formularea contestaţiei, pentru că a luat cunoştinţă de dispoziţiile organelor de cercetare penală la data de 28 martie 2006.
Pe fondul cauzei, reclamanta a susţinut că în cadrul expertizei contabile efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara s-a reţinut că înregistrarea în evidenţa contabilă s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 72 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii şi ale art. 6 alin. (3) din aceeaşi lege, iar facturile în discuţie au fost supuse verificărilor de către Direcţia de Control Fiscal din carul D.G.F.P. Hunedoara în anii 2000, 2001, cu prilejul rambursării T.V.A.- ului.
S-a mai arătat că, întrucât reclamanta nu are obligaţii către bugetul de stat nu pot fi calculate nici dobânzi şi nici penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 3922/CA/2006 a Tribunalului Hunedoara s-a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Curţii de Alba Iulia.
Prin sentinţa nr. 26 din 2 martie 2007 Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta RA A. Valea Jiului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în luna iulie a anului 2003, reprezentanţii pârâtei D.G.F.P. Hunedoara efectuat un control fiscal al activităţii reclamantei pe perioada septembrie 999-mai 2003. Constatările făcute de inspectori cu această ocazie au fost consemnate în Procesul verbal intermediar nr. 3 din 31 iulie 2003. Procesul-verbal a fost adus la cunoştinţă reclamantei în ziua încheierii lui, şi anume la 31 iulie 2003, aşa cum rezultă din cuprinsul său (fila 26) fiind semnat şi ştampilat de conducerea reclamantei.
Reclamanta a contestat procesul verbal nr. 3 din 31 iulie 2003 la 4 aprilie 2006, aşa cum rezultă din copia contestaţiei (fila 9) din dosarul Tribunalului Hunedoara, deşi în cuprinsul acestuia se menţiona termenul de contestare, locul depunerii contestaţiei şi sancţiunea nerespectării termenului.
Contestaţia reclamantei a fost soluţionată de pârâta D.G.A.M.C. prin Decizia nr. 25 din 25 septembrie 2006, comunicată reclamantei la 29 septembrie 2006, aceasta fiind contestată la instanţă în termenul legal.
Verificând actele dosarului instanţa de fond a constatat că Decizia contestată în cauză este legală şi temeinică, în mod corect contestaţia reclamantei fiind soluţionată pe cale de excepţie, reţinându-se că la data formulării acesteia, reclamanta era decăzută din dreptul de contesta, ca urmare a nerespectării termenului prevăzut de art. 4 din OUG nr. 13/2001, în vigoare la acea dată.
A mai apreciat prima instanţă că susţinerea reclamantei în sensul că termenul de a formula contestaţie a fost suspendat pe perioada derulării cercetărilor penale, finalizate prin Ordonanţa Parchetului la data de 21 martie 2006 sunt neîntemeiate, deoarece existenţa unei cauze penale în derulare vizând fapte legate de constatările legate de actul de control administrativ-fiscal nu are drept consecinţă suspendarea dreptului de exercitare a căilor de atac împotriva actului administrativ, putând fi cel mult o cauză de suspendare a soluţionării contestaţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 184 din OG nr. 92/2003.
A concluzionat instanţa de fond că reclamanta avea posibilitatea de a contesta procesul-verbal intermediar nr. 3 din 31 iulie 2007 întocmit de pârâta D.G.F.P. Hunedoara până la data de 18 august 2003, inclusiv, contestaţia fiind formulată la data de 04 aprilie 2006, moment la care reclamanta era decăzută din acest drept.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta RA A. Valea Jiului, Petroşani criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În principal recurenta a solicitat casarea sentinţei pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei instanţei competente respectiv Tribunalului Hunedoara.
În aceste sens se arată că obiectul cauzei vizează anularea unui act administrativ fiscal, procesul verbal nr. 3 din 32 martie 2003 prin care s-au stabilit în sarcina recurentei obligaţii fiscale datorate bugetului de stat şi local în sumă totală de 2.600.543.602 lei (ROL), deci o valoare mai mică de 500.000 lei (RON), caz în care competenţa de soluţionare revine tribunalului.
Pe fondul cauzei, recurenta arată că nu datorează bugetului de stat obligaţiile principale, TVA şi impozit pe profit, şi deci nu poate fi obligată nici la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, care sunt accesorii debitului principal.
Apreciază că s-a încadrat în termenul de contestare, întrucât soluţia dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara i-a fost comunicată cu adresa nr. 241/2006 înregistrată la unitatea recurentă la 28 martie 2006.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului întrucât cauza a fost declinată la Curtea de Apel Alba Iulia conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ., în raport de organul emitent al deciziei contestate care este o autoritate publică centrală.
Susţine intimata că soluţia recurată este temeinică şi legală, prin motivele de recurs fiind reluate apărările invocate în cuprinsul acţiunii.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivului de ordine publică privind necompetenţa materială conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ. cu referire la art. 137 C. proc. civ., se constată următoarele:
Competenţa materială de fond este reglementată de lege în funcţie de două criterii:
- poziţionarea autorităţii publice emitente a actului ilegal în sistemul administraţiei publice (autorităţii centrale/locale).
- valoarea impozitului, taxei, contribuţiei, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
În consecinţă, există două tipuri de competenţă, în funcţie de obiectul actului administrativ:
Astfel dacă obiectul actului administrativ nu este un impozit, taxă contribuţie sau datorie vamală, competenţa se stabileşte după poziţia organului emitent, fiind irelevant cuantumul despăgubirilor solicitate prin acţiune.
În situaţia când obiectul actului administrativ, este un impozit, taxă, contribuţie sau datorie vamală, competenţa se stabileşte după valoare nu după poziţionarea organului emitent.
Recurentei, prin actul administrativ contestat i s-au stabilit de organele de control fiscal, obligaţii fiscale în sumă totală de 2.600.543.602 lei(ROL), iar contestaţia formulată împotriva procesului verbal nr. 3 din 31 martie 2003 a fost respinsă prin Decizia nr. 85 din 25 septembrie 2006 emisă de D.G.A.M.C., în temeiul art. 186 alin. (1) din OG nr. 92/2003, privind codul de procedură fiscală.
În raport de aceste considerente conform prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se constată că este întemeiat motivul de recurs ce vizează necompetenţa materială a primei instanţe ce a fost sesizată cu un litigiu având ca obiect un act administrativ fiscal ce a stabilit în sarcina recurentei taxe, impozite ca obligaţii suplimentare cu o valoare mai mică de 500.000 lei.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 3 cu referire la art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte admite recursul, casează hotărârea recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Hunedoara unde vor fi analizate şi celelalte motive care vizează contestaţia formulată împotriva actului administrativ fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de RA A. Valea Jiului, Petroşani, împotriva sentinţei civile nr. 26 din 2 martie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3087/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3106/2007. Contencios → |
|---|
