ICCJ. Decizia nr. 3110/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3110/2007
Dosar nr. 3563/42/200.
Şedinţa publică din 19 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 3 mai 2006 reclamanta SC S.E. Ploieşti a solicitat anularea avizului de clasificare a produselor „Dilup tip I şi Dilup tip II" la codul tarifar 2710.11.90 stabilit de Direcţia de Tehnici şi Vămuiri şi Tarif Vamal şi obligarea pârâtei A.N.V. la încadrarea produselor la codul tarifar 3814.00.10.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta a realizat două produse în antrepozitul fiscal autorizat al societăţii, pentru care deţine certificatele nr. 114 şi 115 ale INSCERT şi a solicitat, pentru comercializarea lor, clasificarea tarifară potrivit HG nr. 84/2005, iar pârâta în mod eronat a clasificat produsele la codul tarifar 2710.11.90 în loc de 2814.00.10.
Prin sentinţa civilă nr. 10/2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă.
Instanţa a avut în vedere raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză şi actele emise de organismele specializate în expertizarea acestor produse.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen A.N.V. prin D.R.V. Bucureşti.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că: produsele Dilup tip I şi Dilup tip II, neutilizate ca benzină pentru motoare, se clasifică la codul tarifar 2710.11.90 pe baza regulilor generale de interpretare ale Sistemului armonizat nr.1 şi 6; că instanţa nu a acceptat obiecţiunile pârâtei la expertiza efectuată.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, coroborat cu rezultatele probelor analizate pentru cele două tipuri de diluanţi ecologici efectuate de către R. SA şi laboratoarele autorizate: I.C. Ploieşti, S.G.S. România SA, C.N.I.E.P.L., rezultă că ambele produse se utilizează ca degresanţi pentru piese şi subansamble auto rulmenţi, ca diluanţi universali pentru vopsele, precum şi ca diluanţi pentru diverse produse care impun condiţii ecologice. Produsele neîncadrându-se în categoria uleiurilor minerale, fiind diluanţi organici, codul tarifar corect este 3814.00 (solvenţi şi diluanţi organici compuşi, nedenumiţi şi necuprinşi în altă parte; preparate concepute pentru îndepărtarea lacurilor şi vopselelor"), respectiv 3814.00.10 („pe bază de acetat de butil"), astfel cum se prevede în Ghidul de utilizare a Tarifului Vamal de import al României, vol.II, Produse industriale, capitolele 25-97.
Faţă de cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că sentinţa este legală şi temeinică, nici unul din motivele de recurs nefiind întemeiate. Respingerea de către curtea de apel a obiecţiunilor formulate de pârâtă la raportul de expertiză tehnică a fost justificată, avându-se în vedere coroborarea probelor administrate mai sus precizate.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.V. prin D.R.V. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 10 din 25 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3108/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3115/2007. Contencios → |
|---|
