ICCJ. Decizia nr. 4070/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4070/2007
Dosar nr. 7165/2/200.
Şedinţa publică din 13 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 12 octombrie 2007, reclamantul M.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanei, obligarea acestora la plata primelor de vacanţă pentru perioada 2004-2006 şi a sporului de fidelitate pentru anul 2005.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că obligaţia de plată a primei de vacanţă se întemeiază pe dispoziţiile art. 37 din OG nr. 38/2003, iar faptul că aplicarea acestui text de lege a fost suspendată succesiv nu are relevanţă în cauză, întrucât pe calea suspendării nu se poate ajunge la anularea unui drept legal acordat. De asemenea, dreptul la sporul de fidelitate se întemeiază pe dispoziţiile art. 6 din OG nr. 38/2003, iar suspendarea acestui drept prin legile bugetare nu echivalează cu o anulare a drepturilor prevăzute de actul normativ sus menţionat, ca şi în cazul dreptului la prima de vacanţă.
Pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, arătând că în cazul admiterii acţiunii se impune obligarea chematului în garanţie să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 3126 din 4 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie, invocate de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi a admis acţiunea formulată de reclamantul M.G. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanei şi cu chematul în garanţie Ministerul Economiei şi Finanţelor, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
A obligat pârâţii să plătească reclamantului primele de vacanţă pentru perioada 2004-2006, actualizate, precum şi sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizat cu rata inflaţiei.
A obligat Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut faptul că suspendarea unui drept nu poate echivala cu anularea acestuia, în speţă fiind vorba de drepturi legal câştigate. S-a avut în vedere şi faptul că după încetarea efectelor actelor de suspendare se impunea plata retroactivă a drepturilor băneşti solicitate de reclamant.
În ceea ce priveşte admiterea cererii de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi obligarea acestuia să aloce fondurile necesare plăţii sumelor solicitate de reclamant, instanţa de fond a reţinut că ministerul respectiv are obligaţia de a elabora proiectul bugetului de stat în funcţie de datoriile fiecărui minister în parte. S-a motivat în sensul că pârâtul principal nu ar putea să plătească sumele la care este obligat prin sentinţă dacă nu i se alocă fonduri necesare pentru efectuarea acestor plăţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Economiei şi Finanţelor, susţinând, în esenţă, că cererea sa de chemare în garanţie este nelegală, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 60 C. proc. civ.
Recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 60 C. proc. civ., partea poate să chemare în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenţii, cu o cerere de chemare în garanţie sau în despăgubire.
Având în vedere prevederile acestui text, precum şi obiectul cererii de chemare în judecată, reprezentat de drepturi salariale, este nefondată chemarea în garanţie a unei persoane printr-o cerere prin care se solicită altceva decât garantarea sau despăgubirea.
Invocarea de către pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative ca temei al cererii de chemare în garanţie a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 500/2002 nu poate fi reţinută, atâta timp cât legiuitorul a reglementat prin OG nr. 22/2002 modalitatea de executare a obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii, modalitate care reprezintă singurul mijloc legal de plată a sumelor stabilite prin titluri executorii, la care sunt obligate instituţiile publice.
Obligaţiile de plată ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative sau ale Arhivelor Naţionale, în temeiul unui titlu executoriu, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestor doi pârâţi, fără nici o legătură cu competenţa Ministerului Economiei şi Finanţelor în materie de buget. Chemarea în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor nesocoteşte şi dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice care stabilesc principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar.
Este lipsit de relevanţă faptul că Ministerul Economiei şi Finanţelor elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cât aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite şi a proiectelor bugetelor locale.
Având în vedere considerentele prezentate, urmează a fi admis recursul declarat de pârât şi va fi modificată sentinţa atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, cerere formulată de către Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate cu prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 3126 din 4 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2593/2007. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4071/2007. Contencios → |
|---|
