ICCJ. Decizia nr. 4180/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4180/2007
Dosar nr. 7360/2/200.
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 22 octombrie 2007 şi precizată ulterior , reclamantul B.C. a chemat în judecată Ministerul Public prin procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Justiţiei prin preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitând anularea mandatelor emise de parchet privind prelungirea măsurii arestării sale preventive şi respectiv, a sentinţei penale nr. 49/2005 a tribunalului Timiş şi a mandatului de executare a pedepsei.
Astfel, reclamantul a invocat abuzul exercitat de reprezentanţii parchetelor şi instanţelor care au sustras şi distrus probele dosarului în care s-a dispus condamnarea sa pe nedrept, pentru o faptă pe care nu a comis-o.
Prin sentinţa civilă nr. 418 din 7 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia Contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că aspectele reclamate nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul B.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând nepronunţarea instanţei asupra fondului cauzei, interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi lipsa motivării cu privire la înscrisurile depuse în susţinerea acţiunii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect inadmisibilitatea acţiunii, întrucât solicitarea reclamantului de anulare a mandatelor de prelungire a măsurii arestării preventive, ori a unei sentinţe penale sau a mandatului de executare a pedepsei nu se circumscrie prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit art. 1 din lege, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Înscrisurile a căror anulare s-a cerut nu constituie acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, controlul judecătoresc asupra legalităţii şi temeiniciei mandatelor de arestare preventivă ori hotărârilor penale exercitându-se în condiţiile şi în cadrul căilor de atac reglementate de codul de procedură penală.
În consecinţă, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.C. împotriva sentinţei civile nr. 418 din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4093/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3062/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
