ICCJ. Decizia nr. 4264/2007. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4264/2007
Dosar nr. 1628/2/2007
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 2 martie 2007, reclamanta SC O.T.V. SRL a chemat în judecată C.N.A. solicitând în principal anularea deciziei nr. 90 din 8 februarie 2007 prin care a fost amendată contravenţional cu 50.000 RON reţinându-se în sarcina sa încălcarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) Legea nr. 504/2004 şi art. 23 alin. (1) din Codul audiovizual.
In subsidiar reclamanta a solicitat diminuarea amenzii la minimul prevăzut de lege.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut nelegalitatea deciziei faţă de absenţa somaţiei prealabile prevăzute de art. 31 alin. (2) şi (3) Legea nr. 504/2004. Sub aspectul temeiniciei reclamanta a contestat aspectele reţinute prin decizie şi care în opinia sa nu se confirmă întrucât caseta incriminată a fost transmisă sub semnul de avertizare „15", bruiată şi la o oră la care minorii nu au acces video şi audio.
Prin sentinţa civilă nr. 1166 din 2 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reţinând că Decizia de sancţionare a fost emisă cu respectarea întocmai a dispoziţiilor procedurale, art. 90 alin. (1) Legea nr. 504/2004, reflectând întocmai contravenţia săvârşită de reclamant prin difuzarea unei program în care s-au transmis imagini cu caracter pornografic.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC O.T.V. SRL reiterând în fapt criticile formulate prin acţiune.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) Legea nr. 504/ 2004, este interzisă difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programe care conţin pornografie sau violenţa nejustificată.
Constatând că în ziua de 6 februarie 2007, reclamanta a difuzat în emisiunea D.D.D., o casetă cu un film pornografic, C.N.A. a emis Decizia de sancţionare contravenţională.
Susţinerea recurentei în sensul că aceasta casetă ar fi fost difuzată după ora 24, sub semnul de avertizare „15", este nerelevantă, în raport de interdicţia expresă pe care legea o stabileşte în acest sens.
Încercarea reclamantei de a induce ideea transmiterii casetei la cererea publicului telespectator, invitat să trimită SMS-uri prin care să răspundă cu da sau nu, în mod corect a fost respinsă, fiind evidentă intenţia postului de a transmite înregistrarea video, având în vedere modalitatea în care constant pe parcursul emisiunii s-a anunţat şi vorbit despre conţinutul acesteia.
În fine, în ce priveşte nelegalitatea deciziei de sancţionare susţinută ca urmare a omisiunii emiterii în prealabil a sancţiunii de avertizare, urmează a se reţine că nu este fondată, întrucât temeiul de drept al emiterii deciziei 1-a constituit art. 90 alin. (1) Legea nr. 504/2004, caz în care nu se prevede obligaţia emiterii sancţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O.T.V. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1166 din 2 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4236/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4271/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
