ICCJ. Decizia nr. 4586/2007. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4586/2007
Dosar nr. 3278/57/2006
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 iunie 2007, reclamanta SC I. SRL Alba Iulia a chemat în judecată M.A.P.D.R., solicitând obligarea pârâtului să întocmească documentaţia necesară pentru a propune Guvernului României să emită hotărâre prin care să declare „stare de calamitate naturală" faţă de episodul de mortalitate aviară din primăvara anului 2006, inclusiv faţă de efectivele de păsări de la fermele sale din Comuna Sântimbru, judeţul Alba şi obligarea pârâtului la achitarea sumei de 628.095 lei, reprezentând valoarea de circulaţie a cantităţii de 136,419 kg. carne de pasăre incinerată din dispoziţia Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Alba.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că în primăvara anului 2006 datorită apariţiei mortalităţii peste medie a păsărilor a sesizat autorităţile judeţene, iar în urma analizelor de laborator s-a diagnosticat, suspiciune de gripă aviară, iar Direcţia Sanitar Veterinară pentru Siguranţa Alimentelor Alba a dispus incinerarea cantităţii de 136.419 kg. carne de pui, rezultată din sacrificări, în valoare de 628.095 lei.
Ulterior diagnosticul a fost stabilit ca pseudopestă aviară – boala de Newcastle susţine în continuare reclamanta şi cu toate că s-a conformat condiţiilor impuse de Legea nr. 381/2002, anunţând în scris autorităţile, iar efectivele de păsări au fost asigurate, nu s-a dat curs cererii sale de acordare a despăgubirilor.
Reclamanta mai invocă şi dispoziţiile art. 2 din HG nr. 1415/2004 şi ale art. 4 din Ordinul nr. 1114/2003, potrivit cărora distrugerile provocate vor fi acoperite din fondul pentru combaterea epizotiilor.
Reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul renunţării la capătul de cerere privind obligarea pârâtului să-i achite suma de 628.005 lei, reprezentând valoarea de circulaţie a cantităţii de 136.419 kg. carne de pasăre incinerată.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 31 din 16 martie 2007 a respins excepţiile inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi a lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârât, a luat act de renunţarea reclamantei la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la achitarea sumei de 628.095 lei şi a admis acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., susţinând în esenţă că, în mod greşit a apreciat că are calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei arată în continuare recurenta, instanţa de fond a ignorat principiul disponibilităţii judecând pricina ca pe o cerere de aprobare a încasării despăgubirilor şi nu ca o cerere de obligare a sesizării Guvernului în vederea emiterii hotărârii, că nu s-a dovedit existenţa pseudopestei aviare pe „areale extinse" existând numai 3 focare în judeţul Alba.
Un alt motiv de casare îl reprezintă faptul că instanţa de fond a admis proba cu expertiză deşi obiectivele acesteia nu au legătură cu cauza şi nu ajută la soluţionare acesteia. Mai susţine că instanţa de fond a motivat greşit soluţia în temeiul Ordinului nr. 312/2001 şi Ordinul nr. 1114/2003, întrucât aceste ordine au fost abrogate.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond în mod greşit a apreciat că M.A.D.R are calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care intimata-reclamantă a solicitat obligarea ministerului la întocmirea documentaţiei, în vederea sesizării Guvernului pentru declararea stării de calamitate, Directiva 92/66 CEE a Consiliului din 14 iulie 1992, de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a maladiei de Newcastle, în art. 2 lit. e) statuează că: „autoritatea competentă" este autoritatea competentă în sensul dispoziţiilor art. 2 pct. 6 din Directiva 90/425/CEE. Această directivă prevede că, prin autoritate competentă se înţelege autoritatea centrală a unui stat membru, cu competenţe în efectuarea de controale sanitar-veterinare sau zootehnice sau orice autoritate căreia i s-au delegat astfel de competenţe.
Autoritatea competentă centrală, din România este A.N.S.V.S.A, care coordonează întreaga activitate a serviciilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, organizează şi controlează efectuarea activităţilor sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, potrivit art. 5 din OG nr. 42/2004, republicată, cu modificări şi completări, aprobată prin Legea nr. 215/2004.
Faptul că A.N.S.V.S.A. este autoritatea competentă rezultă şi din împrejurarea că aceasta este autoritatea care a transpus Directiva nr. 92/66/CEE, prin Ordinul nr. 153/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controlul bolii de Newcastle (pseudopesta aviară).
Dispoziţiile art. 4 din Directiva nr. 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990, reglementează anumite cheltuieli în domeniul veterinar şi în Titlul 1 stabilesc măsuri veterinare specifice, deci măsuri în sarcina autorităţii competente în organizarea activităţii sanitar veterinare.
Instanţa de fond motivează în drept soluţia pronunţată pe dispoziţiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 381/2002, omiţând faptul că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile acestei legi, generale, ci dispoziţiile speciale reglementate prin HG nr. 1415/2004 raportate la OG nr. 42/2004, aprobată prin Legea nr. 215/2004. Acestea prevăd că A.N.S.V.S.A. este autoritatea care stabileşte şi actualizează lista bolilor pentru care se acordă despăgubiri (art. 26 alin. (6) raportat la alin. (3) din OG nr. 42/2004 şi art. 3 alin. (2) din HG nr. 1415/2004).
Numai fondurile se asigură prin bugetul M.A.D.R. (art. 26 alin. (7) din OG nr. 42/2004 şi art. 4 din HG nr. 1415/2004).
De altfel, reglementarea instituită prin textele legale menţionate de instanţa de fond este în contradicţie cu legislaţia europeană în materie.
Potrivit art. 148 alin. (2) din Constituţia României, republicată „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U.E., precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Potrivit Directivei nr. 92/66/CEE pentru bolile animale la care imunoprofilaxia este obligatorie, statul nu acordă despăgubiri, pseudopesta aviară (boala de Newcastle) fiind una din boli pentru prevenirea căreia se impune efectuarea imunoprofilaxiei, potrivit Ordinului M.A.P.Z.R. nr. 300/2006.
Decizia Consiliului nr. 90/424/CEE, privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar, nu include pseudopesta aviară pe lista bolilor pentru care se acordă despăgubiri.
Având în vedere dispoziţiile Constituţiei României coroborate cu reglementările europene, soluţia pronunţată este nelegală, motiv pentru care se va admite recursul declarat de pârât şi se va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinţei nr. 31 din 16 martie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea formulată de reclamanta SC I. SRL.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4544/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4588/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
