ICCJ. Decizia nr. 4588/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4588/2007
Dosar nr. 35884/2/2005
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea ce formează obiectul Dosarului nr. 35884/2/2005, A.N.R.C.T.I., a formulat recurs, în contradictoriu cu SC R. SA împotriva încheierii din 27 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, solicitând casarea încheierii atacate şi anume în ceea ce priveşte obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
Sub acest aspect, recurenta a solicitat obligarea SC R. SA la achitarea integrală a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu respectiv obligarea intimatei şi la plata sumelor cheltuite cu experţii parte, întrucât reţinerea de către instanţă a împrejurării că nu s-a făcut dovada efectivă a plăţii conform art. 274 C. proc. civ. nu este relevantă cât timp în contractele şi facturile depuse s-a demonstrat că experţii parte şi-au luat obligaţia de a participa la efectuarea expertizei.
Mai mult, s-a precizat că la data la care au avut loc dezbaterile în faţa instanţei, A.N.R.C.T.I. era în imposibilitate de a depune alte înscrisuri decât cele prezentate în dovedirea acestei cereri, plăţile având loc ulterior.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că la 27 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, (în Dosarul nr. 35884/2/2005) a luat act de cererea reclamantei SC R. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.C.T.I. şi intervenientele SC A.T. SA, actualmente U.P.C. şi Asociaţia de Comunicaţii prin Cablu, de renunţarea la judecata cauzei.
În baza art. 246 alin. (3) C. proc. civ., s-a admis în parte cererea pârâtei A.N.R.C.T.I. privitoare la cheltuielile de judecată şi a obligat reclamanta SC R. SA la plata sumei de 9.027 RON către pârâtă.
De precizat că raportat la recursul declarat în cauză, instanţa de fond a reţinut că „în privinţa contractelor şi facturilor privind experţii parte, chiar dacă demonstrează existenţa unei obligaţii asumate către A.N.R.C.T.I., nu pot fi reţinute întrucât nu fac dovada efectuării plăţii în sensul prevederilor art. 274 alin. (2) teza finală C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte onorariul către I.C.L., susţinerile pârâtei nu pot fi reţinute deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile OG nr. 2/2000, art. 11 - 14 la care se raportează art. 18 din ordonanţă, nefiind nominalizată în tabelul cuprinzând experţii judiciari, întrucât şi experţii parte/ consilieri trebuie să îndeplinească această cerinţă, respectiv să fie nominalizaţi în tabelul cuprinzând experţii judiciari.
Încheierea atacată este legală şi temeinică.
Temeiul juridic al obligării la cheltuieli de judecată este art. 274 C. proc. civ., iar justificarea cererii de obligare la cheltuielile de judecată se face cu acte din care rezultă că din patrimoniul persoanei ce solicită cheltuieli de judecată, a ieşit efectiv suma solicitată.
Împrejurarea că între părţi s-a încheiat un contract în temeiul căruia „expertul parte" s-a obligat să participe la efectuarea expertizei, nu este suficient pentru a cere obligarea SC R. SA la plata sumei indicată ca preţ al serviciilor prestate. Suma stabilită de recurentă nu a fost plătită efectiv în momentul judecării cauzei, astfel încât nu putea fi acordată de instanţa de judecată.
Pe de altă parte, experţii parte (consilierii părţii solicitaţi de aceasta) nu sunt pe lista de experţi stabiliţi prin OG nr. 2/2000 (I.C.L.), astfel încât, în mod corect, instanţa de judecată nu a acordat cheltuielile cerute.
Deci, la data soluţionării cauzei de către instanţa de fond, încheierea atacată este legală şi temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.R.C.T.I. împotriva încheierii din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4586/2007. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4620/2007. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
