ICCJ. Decizia nr. 4744/2007. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4744/2007
Dosar nr. 10164/2/2006
Şedinţa publică din 6 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. 10164/2/2006, astfel cum a fost modificată şi precizată, reclamanta D.G.G. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Ialomiţa şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: anularea Ordinului ministrului justiţiei nr. 2533 din 09 noiembrie 2006, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii să emită un nou ordin prin care să-i stabilească dreptul la o indemnizaţie corespunzătoare coeficientului de multiplicare 13,500, potrivit lit. a) pct. 28 din anexa la OUG nr. 27/2006,începând cu data numirii în funcţie (15 august 2006), obligarea pârâtului Tribunalul Ialomiţa ca în termen de 15 zile de la emiterea noului ordin al Ministrului Justiţiei să efectueze plata drepturilor salariale restante, corespunzător coeficientului de multiplicare de 4,5 lunar, inclusiv pentru indemnizaţia de instalare şi pentru prima anuală, de la data numirii în funcţie şi până la data achitării efective, cu dobânda legală de la data scadenţei acestor drepturi şi obligarea pârâtului ia plata de despăgubiri pentru daune morale în sumă de 5.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este judecător stagiar la Judecătoria Feteşti, judeţul Ialomiţa, începând cu 15 august2006, absolvent al Institutului Naţional al Magistraturii promoţia 2004 - 2006, că prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2053/ C din 14 septembrie 2006 s-a stabilit că are dreptul la o indemnizaţie corespunzătoare coeficientului de multiplicare 8,000, iar ca urmare a contestaţiei formulate coeficientul de multiplicare a fost modificat la 9,000 pentru o vechime în magistratură cuprinsă între 2-3 ani, prin Ordinul ministrului justiţiei 2533/ C din 09 noiembrie 2006.
Reclamanta a susţinut că Ordinul nr. 2533/2006 a fost dat ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor OUG nr. 27/2006, fără a se avea în vedere întreaga vechime în magistratură potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004.
Reclamanta a precizat că în perioada 23 iunie 2003 – 01.20.2004, pentru o durată de 1 an, 3 luni şi 7 zile, a profesat în calitate de consilier juridic, iar în perioada 01 octombrie 2004 – 30 iunie 2006, pentru o durată de 1 an şi 9 luni, a avut calitatea de auditor de justiţie în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii.
S-a mai arătat că în mod corect salariul trebuia stabilit corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500, astfel cum s-a stabilit şi pentru magistraţii procurori stagiari, iar prin neaplicarea în mod unitar a legii s-a creat o stare de discriminare, care impune acordarea de daune morale de 5.000 lei pentru prejudiciul moral cauzat.
Prin sentinţa civilă nr. 602 din 26 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta D.G.G., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Ialomiţa şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, astfel cum a fost modificată şi precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că potrivit pct. 28 lit. a) din Anexa la OUG nr. 27/2006 un judecător care funcţionează la judecătorie şi are o vechime de peste 3 ani beneficiază de un coeficient de multiplicare 13,500.
Dispoziţiile cuprinse la pct. 3 al Notei din anexa la OUG nr. 27/2006 prevăd că acest coeficient de 13,500 se aplică după validarea examenului de capacitate, inclusiv în perioada prevăzută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 republicată, precum şi judecătorilor şi procurorilor definitivi la data intrării în vigoare a OUG nr. 27/2006, cu o vechime mai mică de 3 ani.
S-a reţinut că aplicarea coeficientului de multiplicare 13,500 este condiţionată de susţinerea şi promovarea examenului de capacitate, iar nu numai de îndeplinirea condiţiei de vechime în magistratură prevăzută la art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată.
Prin urmare, Ordinul nr. 2533 din 9 noiembrie 2006 a fost emis de pârâtul Ministerul Justiţiei cu respectarea dispoziţiilor legale, iar existenţa unei fapte de discriminare în sensul dispoziţiilor OG nr. 137/2000 nu poate fi stabilită de instanţa de contencios administrativ în cadrul procesual instituit de dispoziţiile art. 36 din OUG nr. 27/2006.
Împotriva sentinţei civile nr. 602 din 26 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta D.G.G., prin care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi al judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei şi s-a solicita admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost precizată, prin anularea Ordinului ministrului justiţiei nr. 2533/ C din 09 noiembrie 2006 ca nelegal şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii să emită un nou ordin prin care să-i stabilească reclamantei dreptul la o indemnizaţi corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500, potrivit lit. a) pct. 28 din anexa la O.U.G nr. 27/2006, începând cu data numirii în funcţie (15 august 2006), obligarea pârâtului Tribunalul Ialomiţa ca în termen de 15 zile de la emiterea noului ordin al Ministerului Justiţie să efectueze plata drepturilor salariale restante, corespunzător coeficientului de multiplicare de 4,5 lunar, inclusiv pentru indemnizaţia de instalare şi pentru prima anuală, de la data numirii în funcţie - 15 august 2006 şi până la data achitării efective cu dobânda legală de la data scadenţei acestor drepturi şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la plata de daune morale în sumă de 5.000 lei.
A învederat reclamanta, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi conţine motive care contrazic dispozitivul în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Intimatul Ministerul Justiţiei a invocat, prin întâmpinare, excepţia inadmisibilităţi recursului, motivat de împrejurarea că potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, hotărârea pronunţată în primă instanţă în materia contestării modului de stabilire a drepturilor salariale este irevocabilă şi deci nesusceptibilă de recurs.
Prin încheierea de şedinţă din 17 mai 2007 s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată de recurenta D.G.G., iar prin Decizia nr. 709 din 11 septembrie 2007 a Curţii Constituţionale s-a dispus respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi alte categorii de personal din sistemul justiţiei.
S-a arătat, în considerentele deciziei sus menţionate că nici o dispoziţie constituţională nu prevede că accesul liber la justiţie înseamnă accesul nelimitat la toate structurile judecătoreşti şi nici faptul că toate procesele trebuie să parcurgă toate gradele de jurisdicţie, în condiţiile în care exercitarea căilor de atac, conform art. 129 din Constituţie, se face în condiţiile legii.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit prevederilor art. 36 alin. (1) din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 45/2007, personalul salarizat conform acestei ordonanţe, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie ori, după caz, la Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face, conform art. 36 alin. (2) teza 1 din actul normativ precizat, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt, potrivit art. 36 alin. (2) teza a doua din OUG nr. 27/2006, irevocabile.
Reclamanta D. G.G., numită judecător stagiar la Judecătoria Feteşti judeţul Ialomiţa începând cu data de 15 august 2006, a urmat procedura reglementată prin art. 36 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, sentinţa civilă nr. 602 din 26 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, fiind irevocabilă şi în consecinţă nesusceptibilă de recurs.
În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 5 precum şi prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi admisă ca întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul Ministerul Justiţiei, şi a se dispune respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de reclamanta D.G.G. împotriva sentinţei civile nr. 602 din 26 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.G. împotriva sentinţei civile nr. 602 din 26 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 4705/2007. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4746/2007. Contencios. Refuz acordare... → |
---|