ICCJ. Decizia nr. 4755/2007. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4755/2007
Dosar nr. 1544/36/2007
Şedinţa publică din 6 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 1544/ 36/2007, reclamanta SC R.R. SA a chemat în judecată pârâta A.N.V., solicitând:
1. obligarea acesteia la emiterea actului administrativ constând în certificarea exemplarului 3 al următoarelor documente administrative de însoţire:
- D.A.I. nr. 06182487 din 30 decembrie 2006;
- D.A.I. nr. 0618164 din 28 decembrie 2006;
- D.A.I. nr. 0618210 din 27 decembrie 2006;
- D.A.I. nr. 0618188 din 29 decembrie 2006;
- D.A.I. nr. 0618250 din 31 decembrie 2006.
2. obligarea la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin refuzul nejustificat de certificare a documentelor;
3. cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta refuză certificarea documentelor enumerate întrucât transporturile au ieşit din ţară după 01 ianuarie 2007, când biroul vamal Giurgiu nu mai avea posibilitatea să le preia în evidenţe, lucrătorii vamali fiind disponibilizaţi, evidenţele fiind arhivate şi predate, ştampilele retrase.
Refuzul este nelegal şi nejustificat, întrucât A.N.V. este organul obligat să organizeze, îndrume şi controleze activitatea direcţiilor şi birourilor vamale din subordine.
În concluzi, pârâta, prin organul său teritorial, preluase anterior datei de 01 ianuarie 2007 evidenţa operaţiunii şi inclusiv operaţiunea de export a mărfurilor menţionate în D.A.I., preluase posesia efectivă a documentelor, fiind obligată să le certifice conform legii aplicabile la momentul iniţierii întregii operaţiuni vamale şi juridice.
Prin sentinţa civilă nr. 571/ CA din 18 iulie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată în contencios administrativ de reclamanta SC R.R. SA Constanţa în contradictoriu cu pârâta A.N.V. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, din conţinutul cererilor adresate de către reclamantă pârâtei, că aceasta nu a cerut niciodată A.N.V. certificarea D.A.I., ci indicarea modalităţii prin care poate obţine documentele certificate. Pârâta a explicat calea ce trebuie urmată şi autorităţile cărora se poate adresa şi a indicat departamentul căruia se poate adresa pentru formularea unei cereri de certificare a documentelor.
Inexistenţa unei cereri în sensul obiectului acţiunii de faţă, în raport de care să poată fi apreciat refuzul nejustificat de certificare a documentelor, face ca acţiunea întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004 să fie nefondată.
Totodată, având în vedere cererile la care reclamanta s-a raportat din 16 martie 2007 şi din 11 aprilie 2007, s-a constatat că A.N.V. a răspuns în sensul celor solicitate, acţiunea fiind, de asemenea, nefondată.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada existenţei vreunui prejudiciu, conform art. 1169 C. civ., cererea fiind astfel nefondată.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs în termen legal reclamanta SC R.R. SA Constanţa, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare către instanţa de fond, pe motiv că prima instanţă a soluţionat în mod nelegal pricina, fără a intra în cercetarea fondului.
S-a precizat că soluţia a fost pronunţată de instanţa de fond cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantei, omiţându-se punerea în discuţie a excepţiei pe baza căreia s-a dispus respingerea acţiunii reclamantei. S-a arătat că deşi a respins acţiunea reclamanţilor ca nefondată în realitate instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie referitoare la, se pare, lipsa cererii prealabile adresate autorităţii administrative şi/sau lipsa procedurii prealabile subsecvente unei cereri adresate acestei autorităţi administrative şi prealabile introducerii acţiunii reclamantei.
În realitate, a susţinut recurenta, a solicitat expres iar autoritatea administrativă a înţeles întocmai şi a răspuns cererii reclamantei având ca obiect certificarea documentelor administrative de însoţire aferente exportului în Bulgaria. Nu se poate explica altfel răspunsurile pârâtei conform cărora imposibilităţii certificării se datorează faptului că „transporturile respective au ieşit din tara după data de 1 ianuarie 2007, când biroul vamal Giurgiu nu mai avea posibilitatea sa le preia in evidente, nemaiavând nici structura care sa poată confirma D.A.I. - urile, astfel că este clar că acest răspuns nu putea fi adresat decât relativ la cererea reclamantei de certificare de către pârâtă a documentelor.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a cercetat fondul litigiului şi a reţinut în mod corect că reclamanta a solicitat biroului vamal Giurgiu, la 23 ianuarie 2007, returnarea vizată a exemplarului nr. 3 a celor şase documente administrative de însoţire întocmite corespunzător livrărilor de gaz petrolier lichefiat export Bulgaria şi că biroul vamal Giurgiu a răspuns acestei cereri prin adresa din 30 ianuarie 2007 prin care s-a comunicat că vagoanele aferente D.I.V. - urilor reclamate au ieşit din ţară după data de 1 ianuarie 2007, când această instituţie vamală nu a mai funcţionat ca birou vamal de ieşire, astfel că documentele în discuţie nu se mai regăsesc în evidenţele biroului vamal Giurgiu.
S-a mai reţinut, de asemenea în mod just, că pârâta A.N.V. a fost sesizată prin cererea iniţială cu nr. 2940 din 16 martie 2007 a reclamantei, înregistrată în 16 martie 2007, cu solicitarea de a se comunica cărei direcţii/departament sau direcţii regionale din cadrul intimatei se poate adresa reclamanta pentru certificarea documentelor administrative aferente exporturilor efectuate în perioada 27 - 31 decembrie 2006, şi că referitor la această petiţie s-a răspuns la 27 martie 2007, în sensul că urmare faptului că România a devenit la 1 ianuarie 2007 cel de-al 27-lea stat membru al C.E. şi a desfiinţării efective a biroului vamal Giurgiu la 1 ianuarie 2007 confirmarea documentelor administrative de însoţire în cauză, aferente transporturilor care au ieşit din ţară în 6, 7 şi 8 ianuarie 2007 se poate realiza de către autoritatea fiscală bulgară competentă din raza de domiciliu a destinatarului respectivelor produse (fie prin corespondenţă directă, fie prin intermediul serviciului central de Legături din cadrul A.N.A.F.).
Ulterior, prin adresa din 11 aprilie 2007, înregistrată la A.N.V., reclamanta a reiterat solicitarea de a i se comunica cărei direcţii/departament sau direcţii regionale din cadrul intimatei se poate adresa pentru certificarea documentelor administrative aferente exporturilor efectuate în perioada 27 - 31 decembrie 2006 şi a precizat că în caz contrar urmează a se adresa instanţelor de judecată competente pentru obligarea instituţiei pârâte să-şi îndeplinească atribuţiile reglementate pe lege. La această solicitare s-a răspuns reclamantei cu adresa din 24 aprilie 2007 a A.N.V. - direcţia supraveghere produse accizate şi tranzite, făcându-se trimitere la conţinutul adresei anterioare din 27 martie 2007.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Se asimilează actelor administrative unilaterale, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2005, şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, cu alte cuvinte exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
In cauză nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat al pârâtei de a rezolva cererile reclamantei, înregistrate din 27 martie 2007 şi din 24 aprilie 2007, întrucât într-adevăr, cum a răspuns şi intimata, urmare faptului că România a devenit începând cu 1 ianuarie 2007, împreună cu Bulgaria, stat membru al U.E., şi a împrejurării că începând cu aceeaşi dată a încetat efectiv activitatea biroului vamal Giurgiu, certificarea exemplarelor 3 ale documentelor administrative de însoţire (D.A.I.) din 30 decembrie 2006, din 28 decembrie 2006, din 27 decembrie 2006, din 27 decembrie 2006, din 29 decembrie 2006 şi din 31 decembrie 2006 aferente produselor care au ieşit din ţară după 1 ianuarie 2007 nu se mai poate realiza de autorităţile vamale române ci de autoritatea fiscală bulgară competentă din raza de domiciliu a destinatarului produselor livrate de recurentă.
În aceste condiţii, se apreciază că motivele de recurs invocate de reclamanta SC R.R. SA sunt neîntemeiate şi că în mod corect prin hotărârea atacată s-a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ, astfel că se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 571/ CA din 18 iulie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R.R. SA, Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 571/ CA din 18 iulie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4746/2007. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4767/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
