ICCJ. Decizia nr. 4767/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4767/2007
Dosar nr. 415/2/2007
Şedinţa publică din 6 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 ianuarie 2007, reclamanta SN T.F.C.C.F.R.C. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.S.A. – departamentul fond de garantare, anularea Deciziei nr. 60141 din 20 decembrie 2006 şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 11.608,69 lei reprezentând prime de restituit şi contravaloare daune.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia a cărei anulare o solicită a fost respinsă cererea sa nr. 144103 din 24 ianuarie 2006, prin care a solicitat acordarea indemnizaţiei/despăgubirii în sumă de 19.990,7 lei, în calitate de creditor de asigurări al SC G.A.R.G.A.S. SA, societate cu privire la care s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment.
Reclamanta a susţinut că Decizia în cauză contravine prevederilor art. 3 şi 4 din Decizia Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3211 din 14 ianuarie 2003, potrivit cărora, începând cu data emiterii acesteia, contractele/poliţele de asigurare facultative îşi încetează valabilitatea iar primele de asigurare achitate, aferente perioadei cuprinse între data emiterii deciziei şi expirarea perioadei de asigurare, se vor restitui „pro rata" către asiguraţi.
Reclamanta a mai susţinut prin acţiune că, faţă de faptul că a achitat poliţele de asigurare a autovehiculelor tip CASCO integral şi anticipat pentru un an calendaristic, pârâta a utilizat un mod de calcul greşit, raportându-se la prevederile art. 6.4 din „Condiţiile pentru asigurarea autovehiculelor CASCO".
A mai arătat că, modul său de calcul este cel corect, respectiv primele de asigurare trebuie calculate de la data de 14 ianuarie 2003, când a fost emisă Decizia nr. 3211/2003 a Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, până la data expirării poliţelor de asigurare, prin raportare la zilele calendaristice aferente acestei perioade.
De asemenea, s-a mai arătat că şi refuzul pârâtei de a restitui suma de 5489,04 lei reprezentând daune înregistrate ca urmare a avariilor suferite de autovehiculele asigurate N. şi C. este neîntemeiat deoarece a depus în sprijinul cererii sale toate actele aflate în posesia sa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1187 din 3 mai 2007, a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că Decizia contestată este legală şi temeinică.
Astfel, s-a reţinut că, potrivit situaţiei poliţelor CASCO pentru care C.F.R. Călători solicită restituirea primelor, depusă la dosarul cauzei, data rezilierii poliţelor de asigurare este 3 februarie 2003, adică data publicării deciziei nr. 3211 din 14 ianuarie 2003 în M. Of. şi, prin urmare, în mod legal pârâta a procedat la calcularea valorii primei de asigurare, aprobată pentru restituire, în raport de această dată şi data expirării perioadei de asigurare.
S-a mai reţinut că modalitatea de calcul a primei restituite respectă prevederile ar. 6 pct. 4 din „Condiţii pentru asigurarea autovehiculelor CASCO".
Referitor la despăgubirile solicitate de reclamantă pentru autoturismele asigurate şi care au fost avariate până la data emiterii deciziei nr. 3211 din 14 ianuarie 2003, instanţa a constatat că refuzul pârâtei este justificat de lipsa documentelor în original sau a copiilor certificate pentru conformitate cu originalul, semnate pe propria răspundere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SN T.F.C.C.F.R.C. SA, susţinând că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Recurenta a arătat că instanţa a reţinut greşit ca fiind corectă data de la care intimata – pârâtă a dispus restituirea sumei reprezentând prime de asigurare, în speţă data de 3 februarie 2003 la care Decizia nr. 3211 din 14 ianuarie 2003 a fost publicată în M. Of., raportându-se la „înscrisul depus de reclamantă", aflat la fila 50 din dosarul de fond, reprezentând „situaţia poliţelor pentru care C.F.R. solicită restituirea primelor" întocmit, în realitate, de C.S.A., care l-a şi depus.
Mai mult, în mod greşit intimata – pârâtă a avut în vedere, la calcularea sumei reprezentând prime de restituit, prevederile art. 6.4 din „Condiţiile pentru asigurarea autovehiculelor CASCO", care se referă la asigurarea încheiată pe o perioadă mai mică de un an, prevederi care nu îi sunt aplicabile deoarece pentru poliţele de asigurare încheiate a efectuat plata pentru un an calendaristic, anticipat, prin ordin de plată.
Încetarea valabilităţii poliţelor de asigurare în cursul anului respectiv, prin intrarea în faliment a asiguratorului, nu îi poate fi imputată, deci modul de calcul folosit nu este justificat nici pe acest aspect.
S-a mai susţinut că, instanţa a greşit constatând că refuzul pârâtei de acordare a despăgubirilor pentru autoturismele N. şi C. este justificat de lipsa documentelor în original sau a copiilor certificate, în condiţiile în care C.F.R. Călători a depus la sediul intimatei - pârâte actele necesare pentru dovedirea daunelor, toate certificate pentru conformitate cu originalul.
Totodată, recurenta a susţinut şi că sentinţa recurată nu cuprinde motivarea în fapt şi în drept a soluţiei de respingere a acţiunii.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Decizia nr. 3211 din 14 ianuarie 2003 a Preşedintelui C.S.A. a fost stabilită starea de insolvenţă a SC G.A.R.G.A.S. SA.
În art. 3 al deciziei, se prevede că, începând cu data emiterii acestuia contractele/poliţele de asigurări facultative încheiate între asiguraţii persoane fizice şi juridice, pe de o parte, şi debitoarea SC G.A.R.G.A.S. SA, pe de altă parte, îşi încetează de plin drept valabilitatea.
Producerea efectelor juridice de la data emiterii deciziei este prevăzută şi în art. 4 al acesteia, prin care se stabileşte că primele de asigurare achitate, aferente perioadei cuprinse între data emiterii deciziei şi expirarea perioadei de asigurare se vor restitui „pro rata" către asiguraţi, după declararea lichidării societăţii debitoare conform prevederilor Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Aceste dispoziţii nu au suferit nici o modificare şi, în forma în care a fost emisă, Decizia a fost publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 70 din 3 februarie 2003, cu toate că, potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, în redactarea de la acea dată, o astfel de decizie nu era supusă publicării, deoarece nu făcea parte din categoria celor prevăzute în art. 8 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, respectiv nu viza impunerea de interdicţii, acordare, suspendare sau retragere de autorizaţii şi nici nu aproba transferul de portofoliu de asigurări.
Obligativitatea publicării deciziei privind închiderea procedurii de redresare financiară şi constatarea stării de insolvabilitate a societăţii de asigurare s-a stabilit prin art. 22 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurări, text prin care se prevede că la data publicării unei astfel de decizii se naşte dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare.
Această lege nu poate fi aplicată însă unor raporturi juridice născute anterior, căci s-ar încălca astfel principiul neretroactivităţii legii consfinţit prin art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 1 C. civ.
În acest context, intimata – pârâtă avea obligaţia să-şi respecte propriul act, respectiv Decizia nr. 3211 din 14 ianuarie 2003 şi să calculeze primele de asigurare ce se cuvin a fi restituite recurentei – reclamante cu începere de la data emiterii deciziei prin care s-a dispus că la acea dată contractele/poliţele de asigurări facultative îşi încetează de plin drept valabilitatea.
În consecinţă, se constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că efectele poliţelor de asigurare s-au produs până la data de 3 februarie 2003, când a fost publicată Decizia şi că intimata – pârâtă a procedat legal la calcularea valorii primei de asigurare aprobată pentru restituire, în raport de această dată şi cea a expirării perioadei de asigurare a fiecărei poliţe CASCO.
De altfel, pentru a ajunge la această concluzie, instanţa a avut în vedere un înscris despre care reţine eronat că a fost depus de recurenta – reclamantă, când, în realitate, acest înscris aflat la fila 50 a dosarului de fond este un tabel întocmit de intimata – pârâtă cu privire la situaţia poliţelor pentru care i se solicită restituirea primelor, înscris ce nu prezintă nici o relevanţă în soluţionarea problemei de drept.
Nu poate fi reţinută însă susţinerea recurentei – reclamante referitoare la faptul că, în cazul său, nu erau aplicabile prevederile art. 64 din „Condiţiile pentru asigurarea autovehiculelor CASCO", deoarece ea nu a încheiat asigurări pe perioade mai mici de un an, ci numai pentru câte un an calendaristic, iar încetarea poliţelor de asigurare în cursul anului respectiv, prin intrarea în faliment a asiguratorului, nu îi este imputabilă.
Sus-menţionatele prevederi sunt incidente tuturor situaţiilor în care durata asigurării facultative este mai mică de un an, fie că asigurarea s-a încheiat pentru o perioadă mai mică, ori a intervenit o cauză de încetare a valabilităţii poliţei de asigurare cum este cazul şi în speţă.
Examinând actele dosarului, se constată că la data de 27 noiembrie 2006, intimata – pârâtă a plătit recurentei – reclamante cu O.P. suma de 8.382 lei din care numai 6.162 lei reprezintă contravaloare prime de asigurare achitate anticipat.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind daune pentru autoturismul C. se constată că intimata – pârâtă a achitat suma de 3.752 lei, solicitată de recurenta – reclamantă, cu O.P. din 28 iunie 2007, astfel încât, plângerea a rămas fără obiect.
Este nefondată plângerea privind daunele pentru autoturismul N., în sumă de 1.738,92 lei, întrucât recurenta – reclamantă nu a depus nici în recurs, potrivit prevederilor art. 305 C. proc. civ., dovezi în sensul că a completat dosarul cu documentele solicitate de intimata – pârâtă în vederea achitării sumei.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi admis, se va modifica în tot sentinţa atacată iar, pe fond, se va admite acţiunea, urmând a se anula Decizia nr. 60141 din 20 decembrie 2006 a A.C.S.A.D.F.G. şi se va admite în parte plângerea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SN T.F.C.C.F.R.C. SA împotriva sentinţei civile nr. 1187 din 3 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond admite acţiunea reclamantei.
Anulează Decizia nr. 60141 din 20 decembrie 2006 A.C.S.A.D.F.G.
Admite în parte plângerea reclamantei.
1. Obligă pârâta să stabilească primele de asigurare de restituit prin calcularea lor pentru perioada 14 ianuarie 2003 până la data expirării perioadei de asigurare a fiecărei poliţe CASCO şi să restituie reclamantei diferenţa dintre suma obţinută astfel şi suma de 8.830 lei achitată cu O.P. din 27 noiembrie 2006.
2. Respinge ca rămasă fără obiect plângerea privind daune pentru auto C. constatând achitarea lor cu O.P. din 28 iunie 2007.
3. Respinge ca nefondată plângerea privind daunele pentru auto N. în sumă de 1.738,92 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4755/2007. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4777/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
