ICCJ. Decizia nr. 4792/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4792/2007
Dosar nr.2146/33/200.
Şedinţa publică din 17 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 10 decembrie 2007, reclamantul D.I.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 11609 din 28 octombrie 2003, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că se consideră îndreptăţit să beneficieze de drepturile acordate în baza prevederilor legale menţionate, întrucât s-a născut la 25 august 1944 pe timpul refugiului familiei sale, din localitatea Satu Mare la Braşov şi apoi la Ormeniş, refugiu survenit ca urmare a persecuţiilor etnice la care au fost supuşi după ocuparea Ardealului de Nord de către trupele horthyste.
Prin sentinţa civilă nr. 450/2008 din 26 mai 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului D.I.G., a anulat hotărârea nr. 11609 din 28 octombrie 2003 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 25 august 1944 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2004.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamantul a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părinţilor săi, ca urmare a persecuţiilor pe motive etnice exercitate în perioada respectivă, care au determinat părăsirea localităţii de domiciliu.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că reclamantul nu este îndreptăţit să beneficieze de drepturile acordate potrivit actelor normative menţionate, întrucât nu era născut la data strămutării părinţilor săi, neavând cum să-şi schimbe domiciliul şi să sufere persecuţii pe considerente etnice, întrucât s-a născut pe un teritoriu aparţinând statului român.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
În cauză, prin actele de stare civilă şi declaraţiile martorilor L.F. şi S.G., reclamantul a făcut pe deplin dovada faptului că s-a născut la 25 august 1944, în localitatea Ormeniş Braşov, pe timpul refugiului părinţilor săi, din localitatea Satu Mare, ca urmare a persecuţiei etnice la care au fost supuşi după cedarea Ardealului de Nord, în urma Dictatului de la Viena.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, este de necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, situată în teritoriile ocupate vremelnic de trupele horthyste, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuţiilor exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Câtă vreme reclamantul a făcut dovada că s-a născut în perioada de strămutare a părinţilor săi, nu există nicio justificare ca aceasta să fie exclus de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Înalta Curte consideră irelevant motivul de recurs potrivit căruia reclamantul nu ar fi îndreptăţit să beneficieze de drepturile acordate, întrucât s-ar fi născut pe un teritoriu aflat sub administraţia statului român şi nu avea cum să sufere persecuţi de natură etnică. Prin Decizia nr. XLI (41) din 7 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile unite, s-a statuat că măsurile reparatorii prevăzute de Ordonanţa nr. 105/1999 se acordă cetăţenilor români, „indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia altor state şi indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţie românească ori sub administraţia altui stat".
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 450/2008 din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4789/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4798/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
