ICCJ. Decizia nr. 998/2007. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 998/2007
Dosar nr. 131/2/2006
Şedinţa publică din 16 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul K.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Străini, solicitând anularea adreselor nr. 176785/DD din 8 noiembrie 2005 şi nr. 37983 din 21 iulie 2005, emise de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 15 ianuarie 2005 a depus la pârâtă o cerere pentru stabilirea domiciliului în România. Prin adresa nr. 176785/DD din 8 noiembrie 2005, pârâta i-a comunicat că solicitarea sa a fost respinsă, cu motivarea că nu a avut o şedere temporară legală pe teritoriul României în ultimii 5 anteriori depunerii cererii. Reclamantul a precizat că pârâta a ajuns la o concluzie greşită în privinţa cererii sale, întrucât nu i-a emis o dispoziţie de părăsire a teritoriului şi a beneficiat şi de măsura tolerării rămânerii în România pe o perioadă de 3 luni.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1604 din 28 iunie 2006, a respins acţiunea ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că acţiunea a fost formulată peste termenul prevăzut de art. 73 alin. (3) din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât reclamantului i-a fost comunicată Decizia contestată la data de 26 iulie 2005, iar prin adresa nr. 176957/DD din 20 decembrie 2005, pârâta i-a respins acestuia memoriul prin care a solicitat reanalizarea cererii pentru aprobarea stabilirii domiciliului în România. Prin acest memoriu, reclamantul nu a contestat soluţia pronunţată la data de 15 iulie 2005 şi comunicată prin adresa nr. 37893 din 21 iulie 2005.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, în termen legal, reclamantul K.A. care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, respingerea excepţiei tardivităţii şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs se susţine de către recurent că prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul precizează că soluţia pronunţată la data de 26 iulie 2005 nu i-a fost comunicată de către intimată la adresa indicată în cererea de stabilire a domiciliului în România. Răspunsul la cerere i-a fost comunicat la data de 10 noiembrie 2005, prin adresa nr. 176785/DD din 8 noiembrie 2005 emisă de intimată. Recurentul menţionează că termenul de formulare a acţiunii în contencios administrativ trebuie calculat de la data de 20 decembrie 2005, când i s-a comunicat adresa nr. 176957/DD/2005.
În plus, recurentul a mai arătat că îndeplineşte condiţiile legale pentru stabilirea domiciliului în România.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ, Curtea constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.
Sentinţa criticată este legală şi temeinică, în speţă nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ, în vederea casării sau modificării hotărârii.
Instanţa de fond a analizat corect situaţia de fapt expusă anterior, în raport cu materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, potrivit prevederilor art. 73 alin. (3) din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările şi completările ulterioare, respingerea cererii de stabilire a domiciliului în România poate fi contestată de străin pe calea contenciosului administrativ în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Conform susţinerilor recurentului, Autoritatea pentru Străini i-a comunicat respingerea cererii pentru aprobarea stabilirii domiciliului în România, în temeiul art. 70 alin. (1) lit. a) pct. II şi lit. b) din ordonanţa anterior indicată, prin adresa nr. 176785/DD din 8 noiembrie 2005. Acesta a luat cunoştinţă de adresă la data de 10 noiembrie 2005 şi a formulat acţiunea la instanţă la data de 27 decembrie 2005, peste termenul imperativ de 30 de zile prevăzut de textul legal mai sus citat.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că nu prezintă relevanţă în cauză faptul că recurentul s-a adresat cu plângere la autoritatea intimată la data de 13 decembrie 2005, la care a primit răspuns prin adresa nr. 176957/DD din 20 decembrie 2005, întrucât OUG nr. 194/2002 nu prevede posibilitatea revenirii cu cerere la această autoritate.
Aşadar, soluţia pronunţată de prima instanţă, de admitere a excepţiei de tardivitate şi de respingere a acţiunii pentru acest motiv, este legală.
În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul K.A. împotriva sentinţei civile nr. 1604 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 98/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1125/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
