ICCJ. Decizia nr. 1125/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1125/2007
Dosar nr. 4517/33/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 decembrie 2006 la Curtea de Apel Cluj, E.E. şi G.I.A. au declarat recurs împotriva sentinţei nr. 433 din 25 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ, solicitând casarea acesteia şi trimiterea spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.
În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa de judecată deşi a fost investită cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, respectiv a certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de M.A.A. Bucureşti, instanţa prin hotărârea pronunţată a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti. Aceasta faţă de Legea nr. 554/2004 care „conferă dreptul instanţelor de a cerceta oricând legalitatea unui act administrativ unilateral excepţie invocată în cadrul unui recurs într-o acţiune civilă.
S-a mai susţinut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condiţiile în care pe de o parte instanţa apreciază că invocarea nelegalităţii unui act administrativ emis anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 nu contravine principiului neretroactivităţii şi că legea nouă a instituţionalizat excepţia de nelegalitate şi este admisibilă examinarea acestei excepţii. Se mai consideră că în mod greşit instanţa a apreciat că ar exista autoritate de lucru judecat faţă de sentinţa nr. 127/2004 a Curţii de Apel Cluj, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2906/2003 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi că efectele decăderii din dreptul de a îndeplinii un act de procedură nu pot fi eludate prin alegerea unei alte proceduri, mai generoase din perspectiva termenului în cadrul căruia se poate pune în discuţie dreptul alegat.
S-a mai precizat că potrivit doctrinei doar hotărârile pronunţate în temeiul unor apărări de fond dobândesc putere de lucru judecat, iar nu şi hotărârile prin care se pune capăt judecăţii în temeiul unor excepţii de procedură.
În cauza de faţă susţin recurentele, nu operează autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în acţiunea vizând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 443 din 12 octombrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia de nelegalitate formulată de reclamantele E.E. şi G.I.A. în contradictoriu cu pârâtele SC S. SA, M.A.P.D.R. având ca obiect constatarea nelegalităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de M.A.A.
Au fost obligate reclamantele în solidar la plata sumei de 2500 RON cheltuieli de judecată către SC S. SA.
Instanţa de fond a reţinut că prin încheierea din 13 septembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 3233/33/2006 al Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate invocată de reclamantele E.E. şi G.I.A.
Autoarele excepţiei au solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de M.A.P., succesorul în drepturi fiind azi M.A.P.D.R., prin care s-a atestat că terenul în suprafaţă de 6730 mp este proprietatea SC S. SA.
Instanţa de fond a mai referit că în susţinerea excepţiei invocate, reclamantele au precizat că terenul pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost preluat de statul român fără titlu, că certificatul s-a emis cu încălcarea HG nr. 834/1991, documentaţia ce a stat la baza emiterii actului administrativ, fiind întocmită de o altă autoritate decât cea pe seama căruia a fost recunoscut titlul de proprietate.
SC S. SA a invocat inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a certificatului de atestare emis la 28 mai 1995 fiind în discuţie un act administrativ individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
S-a mai susţinut lipsa interesului legitim al reclamantelor în soluţionarea excepţiei invocate precum şi autoritatea de lucru judecat relevând tripla identitate (obiect, părţi, cauză) între prezenta pricină şi acţiunea în contencios administrativ soluţionată prin sentinţa civilă nr. 127/2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 7766/2003.
Instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că ceea ce legea nouă (nr. 554/2004) a prevăzut ca noutate faţă de legea veche nr. 20/1990 este instituirea unei proceduri aparte de soluţionare a acestei excepţii, fără ca să poată reţină, că s-a înlăturat posibilitatea utilizării verificării legalităţii actelor administrative emise anterior acestei legi după procedura consacrată de doctrină şi jurisprudenţa, incidente fiind şi dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 524/2004 care derogă de la principiul prevederilor art. 725 C. proc. civ.
Sub aspectul situaţiei juridice a terenului în suprafaţă de 6730 mp şi pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate sunt de reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Dej, SC S. SA a solicitat în contradictoriu cu antecesoarele reclamantelor ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună dezmembrarea imobilului înscris în C.F. în suprafaţă de 31493 mp în două imobile cu 2 numere top nou, imobil cu nr. top nou 9181 cu destinaţie teren în suprafaţă de 24763 mp urmând să fie reînscris pe numele vechilor proprietari şi imobilul cu nr. top nou 9182 cu destinaţie teren şi construcţie în suprafaţă de 6730 mp să fie înscris într-o carte funciară nouă. De asemenea să se constate că SC S. SA a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top nou 9182 teren în suprafaţă de 6730 mp şi construcţiile aferente conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate, să se dispună intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate a SC S. SA Dej asupra acestui imobil.
Prin sentinţa nr. 418/2006 a Judecătoriei Dej s-a admis acţiunea formulată constatându-se că SC S. SA a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top nou 9182 teren în suprafaţă de 6730 mp şi construcţiile aferente, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate dispunându-se intabularea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra imobilului.
Prin Decizia nr. 296/A/2006 a Tribunalului Cluj s-a respins apelul declarat de apelantele E.E. şi G.I.A., împotriva sentinţei civile nr. 418/2006 a Judecătoriei Deva.
În cadrul recursului promovat împotriva acestei hotărâri recurentele au invocat dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, respectiv au invocat excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de M.A. din 28 mai 1995, prin care s-a atestat că terenul în suprafaţă de 6730 mp este proprietatea SC S. SA.
Mai este de precizat că prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Gherla reclamanta E.E. a chemat în judecată pe pârâţii S.R. prin C.L.C.M.G., P.C. şi M.A.A.P. solicitând a se constata nulitatea absolută a trecerii în proprietatea statului român a imobilului teren şi construcţie, înscris în C.F. Judecătoria Gherla a declinat competenţa la Tribunalul Cluj care a disjuns prin încheierea civilă nr. 1053 din 5 noiembrie 2003 cererea privind constatarea nulităţii actului administrativ de restul capetelor de cerere având ca temei Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa nr. 662 din 17 martie 2004, Tribunalul Cluj în dosarul nr. 1618/2003 a respins acţiunea, respingându-se ulterior ca nefondate apelurile exercitate de recurentele-reclamante în cauză prin Decizia nr. 2394/2004 a Curţii de Apel Cluj.
Mai mult prin sentinţa nr. 127/2004 a curţii de Apel Cluj s-a respins acţiunea reclamantelor-recurente în cauză având ca obiect constatarea nulităţii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate din 28 mai 1995, prin care s-a atestat că terenul în suprafaţă de 6730 mp este proprietatea SC S. SA.
Pentru a dispune în acest sens s-a reţinut că reclamantele au luat cunoştinţă de actul a cărei anulare au solicitat-o la 27 ianuarie 2003, din conţinutul extrasului de carte funciară rezultând că pârâta SC S. SA Dej a cerut în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 28 mai 1995 la 5 martie 1996.
S-a relevat că acţiunea nu a fost promovată în termen de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim. din Legea nr. 29/1990.
De precizat că prin Decizia nr. 4906/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au respins recursurile reclamantelor.
Fată de hotărârile suscitate de motivul de recurs formulat se constată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că excepţia de nelegalitate cu privire la care s-a pronunţat Curtea de Apel Cluj prin sentinţa civilă nr. 443 din 25 octombrie 2006 a fost corect soluţionată de instanţa de fond.
Fată de data emiterii actului administrativ în discuţie respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate, act pe care recurentele-reclamante l-au cunoscut dar nu l-au atacat în termenul de un an de la data la care au luat cunoştinţă de actul pretins vătămător, avându-se în vedere şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2906/2003 (prin care s-a statuat că reclamantele sunt decăzute din dreptul de a solicita anularea actului administrativ în raport de art. 5 din Legea nr. 29/1990), posibilitatea legală a cercetării legalităţii actului administrativ se mai poate face numai în procedura juridică în care se judecă (fondul) dreptului.
Nu sunt în cauză elemente de depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti cum a pretins printr-o interpretare proprie recurentele-reclamante, iar autoritatea lucrului judecat a fost corect soluţionată de instanţa de fond, avându-se în vedere scopul final urmărit de reclamante în ambele acţiuni.
Nu se poate susţine nici că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii întrucât nu există motive contradictorii.
În aceste condiţii în mod corect instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate formulată de reclamantele E.E. şi G.I.A. privind certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 28 mai 1995.
Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de E.E. şi G.I.A., împotriva sentinţei civile nr. 433 din 25 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 998/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 1138/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
