ICCJ. Decizia nr. 1002/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1002/2008
Dosar nr. 1126/33/2007
Şedinţa publică de la 12 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 458 din 28 septembrie 2007 a respins acţiunea formulată de reclamantul K.F., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, având ca obiect recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că, faţă de probele existente la dosar, situaţia reclamantului nu face obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât martora audiată nemijlocit de către instanţă a arătat că motivul pentru care acesta şi-a schimbat domiciliul, în timpul războiului, a fost căutarea unui loc de muncă, martora apreciind totodată că cei rămaşi în sat nu au suferit persecuţii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul K.F.
Recurentul a susţinut că în anul 1943 a fost obligat să părăsească localitatea de domiciliu ca urmare a persecuţiei etnice suferite şi a încercat să se angajeze la fabrica I.S. din localitatea C.T., dar, fiind de naţionalitate maghiară, i s-a refuzat încadrarea şi a fost obligat să se refugieze în oraşul Cluj-Napoca.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii de natură etnică, fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.
Dovada acestor împrejurări se poate face, conform art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martor.
Cum cazurile în care o persoană poate beneficia de drepturile recunoscute de lege sunt expres şi limitativ prevăzute şi cum reclamantul nu a făcut dovada, cu martorii ale căror declaraţii de află la dosar, că s-a aflat în vreuna dintre aceste situaţii, în mod corect instanţa de fond i-a respins acţiunea.
Pe cale de consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de K.F. împotriva sentinţei civile nr. 458 din 28 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1001/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1003/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
