ICCJ. Decizia nr. 1003/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1003/2008
Dosar nr. 1243/33/2007
Şedinţa publică de la 12 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 430 din 20 septembrie 2007, a admis acţiunea formulată de reclamanta H.E., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, având ca obiect recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000 şi, pe cale de consecinţă, a anulat hotărârea din 27 mai 2007, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să acorde reclamantei beneficiul drepturilor solicitate, pentru perioada 15 noiembrie 1941–6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2006.
În acest sens instanţa de fond a reţinut că, din declaraţiile de martori autentificate, aflate la dosar, completate cu declaraţia martorului H.Ş., audiat în faţa instanţei, a rezultat că familia reclamantei, împreună cu aceasta, s-a refugiat în perioada noiembrie 1941-martie 1945, ca urmare a instaurării în localitatea P. a unei stări de teroare provocată prin activitatea grupării legionare Garda de Fier.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj susţinând, în critica adusă hotărâri instanţei de fond, că, întrucât localitatea din care s-a mutat reclamanta era liberă, „motivul plecării a fost oricare altul decât persecuţia etnică, având loc cel mult o simplă alegere de domiciliu, iar nu o veritabilă rupere forţată de acasă”.
Recurenta a invocat practica neunitară a instanţelor de judecată datorată precarităţi probei cu martori şi a susţinut necesitatea completării declaraţiilor acestora cu cercetarea lucrărilor istorice.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 189/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Dovada acestor împrejurări se poate face, conform art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martor.
În cauză, martorii I.F. şi H.Ş., ale căror declaraţii autentificate se află la dosar au confirmat susţinerile intimatei-reclamante. Mai mult decât atât, martorul H.Ş., cu ocazia audierii sale în faţa instanţei, şi-a menţinut declaraţia precizând că cele relatate le-a cunoscut personal, întrucât s-a refugiat din aceeaşi localitate şi a fost vecin cu familia intimatei în localitatea de refugiu.
Probele administrate în cauză, cu respectarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, confirmând susţinerile din acţiunea reclamantei, în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea acesteia.
Pe cale de consecinţă, constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea, în conformitate şi cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 430 din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1002/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1005/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
