ICCJ. Decizia nr. 1065/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1065/2008
Dosar nr. 2185/36/2007
Şedinţa publică de la 14 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta O.M., în calitate de reprezentantă a Ligii A.F. a sindicatelor asistenţilor de farmacie din România, a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii solicitând anularea ordinului nr. 1199/2004 cu privire la baremul impus societăţilor T. la vânzarea de medicamente şi a capitolului din acest ordin referitor la „Sancţiuni”.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în calitate de asistent de farmacie, absolventă a unei şcoli postliceale anterior anului 1989, are dreptul de a vinde medicamente cu reţetă şi fără reţetă, potrivit Deciziei nr. 80/2000 a Curţii Constituţionale, baremul fiind adresat doar asistenţilor promoţiei 1999-2004 care aveau cunoştinţă de acesta. În sprijinul cererii sale reclamanta invocă hotărâri ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În apărare pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia puterii lucrului judecat. În motivarea acestei excepţii a arătat că ordinul nr. 1199/2004 a modificat Ordinul ministrului sănătăţii nr. 626/2001 iar cu privire la acesta Curtea de Apel Bucureşti, s-a pronunţat irevocabil prin sentinţa nr. 177/2002 în Dosarul nr. 2065/2001 respingând acţiunea formulată de reclamantă.
De asemenea pârâtul a mai invocat şi excepţia inadmisibilităţii, reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de legea contenciosului administrativ.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 719/CA din 17 octombrie 2007 a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de Ministerul Sănătăţii. A admis excepţia autorităţii de lucru judecat. A respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Liga A.F. reprezentată de O.M. pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 177 din 21 februarie 2002 Curţii de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că în ceea ce priveşte restrângerea competenţelor asistenţilor de farmacie de a comercializa medicamente ce se eliberează pe bază de prescripţie medicală sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 152/1999 care stabilesc la art. 3 produsele care se eliberează cu prescripţie medicală numai la farmacii şi produsele medicamentoase care se eliberează fără prescripţie medicală în farmacii şi drogherii. Cu privire la constituţionalitatea acestui articol s-a pronunţat Curtea Constituţională prin decizia nr. 80 din 25 aprilie 2000.
Cum a doua cerere formulată prin prezenta are aceleaşi părţi ca şi cererea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 177/2002 şi priveşte aceleaşi aspecte contestate de către reclamantă ca şi în prima acţiune, se constată întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs O.M. criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut în esenţă următoarele:
-hotărârea este lovită de nulitate absolută atâta timp cât acest dosar este identic cu Dosarul nr. 1150/1999, are acelaşi obiect, conţine aceleaşi documente inclusiv O.G. nr. 152/1999, Decizia nr. 80/2000 şi Ordinul nr. 626/2001 al ministrului sănătăţii, iar Dosarul nr. 1150/1999 a fost judecat definitiv şi irevocabil în favoarea sa;
-instanţa a încălcat dispoziţiile art. 327 C. proc. civ., potrivit căreia în cazul unor hotărâri contradictorii ultimele se anulează (a invocat hotărârea nr. 1202/2000 pronunţată în Dosarul nr. 1150/1999 a Curţii de Apel Constanţa).
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii în fond formulat în prezentul dosar este anularea ordinului nr. 1199/2004 cu privire la baremul impus societăţilor T. la vânzarea de medicamente şi a capitolului din acest ordin referitor la sancţiuni.
În esenţă, se constată restrângerea drepturilor asistenţilor de farmacie în ceea ce priveşte comercializarea medicamentelor ce se eliberează pe bază de prescripţie medicală.
Ordinul nr. 1199/2004 atacat prin prezenta cerere modifică în pare ordinul ministrului sănătăţii nr. 626/2001 dar nu în ceea ce priveşte baremul impus societăţilor T. la vânzarea de medicamente sau cu privire la sancţiuni.
Ordinul nr. 626/2001 care reglementa, în baza O.U.G. nr. 152/1999 drepturile profesionale ale asistenţilor de farmacie şi baremul impus societăţilor T. a format obiectul unei alte judecăţi, respectiv a Dosarului nr. 2065/2001 soluţionat prin decizia nr. 177 din 21 februarie 2002.
Prin această hotărâre s-a respins ca neîntemeiată acţiunea de anulare a ordinului nr. 626/2001.
Totodată, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 80 din 25 aprilie 2000, dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 152/1999 în baza căruia a fost emis ordinul contestat au fost declarate constituţionale.
Art. 1201 C. civ. stabileşte că este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Se constată aşadar că cea de-a doua cerere are aceleaşi părţi ca şi cererea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 177/2002.
Motivele de recurs formulate de reclamantă sunt neîntemeiate. Hotărârile invocate de recurenta-reclamantă ca fiind contradictorii acestei din urmă hotărâri, nu privesc cele două ordine emise în baza O.U.G. nr. 152/1999 (Ordinul nr. 626/2001 şi 1199/2004) ci acte administrative anterioare emiterii ordonanţei de urgenţă susmenţionată.
Pentru considerentele mai sus exprimate se reţine că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.M. împotriva sentinţei civile nr. 719/CA din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1059/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1067/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
