ICCJ. Decizia nr. 1059/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1059/2008
Dosar nr. 1028/33/2007
Şedinţa publică de la 14 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la data de 18 iunie 2007 pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamantul N.A. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Cluj să se anuleze Hotărârea din 16 mai 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 şi recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice şi acordarea drepturilor aferente conform legii.
Motivându-şi cererea reclamantul a arătat că părinţii săi s-au refugiat din motive de persecuţie etnică în perioada august 1940 – martie 1945 din localitatea P. în localităţile C., C.A., S., S.A. şi G., el fiind născut în refugiul acestora.
Prin întâmpinare Casa Judeţeană de Pensii Cluj a solicitat respingerea contestaţiei pe motivul că refugiul a avut loc dintr-un teritoriu liber în teritoriu ocupat de regimul hortyst.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 428 din 20 septembrie 2007 admis acţiunea în contencios administrativ, a dispus anularea hotărârii din 16 mai 2007 şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 7 aprilie 1944 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 şi aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2006.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut că din probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor N.G. şi S.G. precum şi audierea martorilor O.N. şi T.A. rezultă că părinţii reclamantului s-au refugiat din motive de persecuţie etnică şi că de drepturile compensatorii beneficiază şi copiii născuţi în timpul refugiului părinţilor întrucât au suferit în mod indirect persecuţiile etnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi susţinând în esenţă, pe de o parte că reclamantul s-a născut în refugiul părinţilor săi, deci nu a fost prejudiciat în mod direct iar pe de altă parte că localitatea din care s-au refugiat părinţii reclamantului se află în teritoriu liber neocupat de regimul hortyst şi deci nu poate fi vorba de o persecuţie etnică.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi modificată prin art. I din Legea nr. 586/2002, între cetăţenii români ce beneficiază de drepturile instituite de această ordonanţă, din cauza persecuţiilor din motive etnice suferite în acea perioadă, este menţionată şi persoana care ";a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate";.
În explicarea semnificaţiei expresiei strămutată, în Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, se precizează, la art. 2, că ";prin persoană care a fost strămutată în altă localitate... se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice";, adăugându-se că ";în această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral";.
Din coroborarea acestor dispoziţii reiese astfel voinţa neîndoielnică a legiuitorului de a acorda măsuri reparatorii oricărui cetăţean român care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, pentru a nu se crea vreo situaţie de inegalitate sau discriminare în drepturi, indiferent dacă refugiul, expulzarea sau strămutarea a avut loc din teritoriile ocupate de un stat străin în teritoriile româneşti ori din cele aflate sub jurisdicţia statului român în cele care s-au aflat vremelnic în administraţia altor state, în scopul asigurării deplinei realizări a principiului protecţiei tuturor cetăţenilor.
Sub acest aspect este de observat că actele normative menţionate impun ca dispoziţiile pe care le cuprind să fie interpretate în sensul că legiuitorul, ţinând seama de situaţiile grele create prin presiunile exercitate în perioada la care s-a făcut referire de unele state vecine României, care au determinat importante cedări de teritorii în favoarea acelor state, urmate de inevitabile mişcări de populaţii, nevoite să se refugieze, ori expulzări sau strămutări de persoane în alte localităţi, a înţeles să acorde anumite drepturi celor persecutaţi, fără să facă distincţie dacă refugiul, expulzarea sau strămutarea a avut loc pe teritoriul statului român sau în afara acestuia.
Aşadar, interpretarea corectă şi completă a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi modificată ulterior prin art. 1 din Legea nr. 586/2002, duce la concluzia că, independent de naţionalitate, cetăţenii români persecutaţi din motive etnice de regimurile instaurate în perioada de 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia altor state, indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţie românească sau sub dominaţia altui stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute în art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi modificată ulterior prin art. 1 din Legea nr. 586/2002.
De altfel, în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin decizia nr. 41 din 7 mai 2007.
Prin probele administrate în dosarul cauzei reclamantul a făcut dovada persecuţiei din motive etnice a părinţilor săi, nevoiţi să se refugieze urmare acestei persecuţii, cunoscut fiind că dispoziţiile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 astfel cum au fost aprobate prin Legea nr. 189/2000 permit dovedirea situaţiei de persecuţie, în lipsa documentelor oficiale şi cu declaraţii de martori.
Reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 189/2000 chiar dacă s-a născut în refugiul părinţilor săi, întrucât legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze şi copiii care au suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suportat familia sa ca urmare a persecuţiei etnice exercitate.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 428 din 20 septembrie 2007 a Curţi de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1058/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1065/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
