ICCJ. Decizia nr. 1138/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1138/2008
Dosar nr. 4548/2/2007
Şedinţa publică de la 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 4548/2 din 21 iunie 2007, reclamanţii X…X , au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., D.G.I.P.I. şi M.E.F., obligarea primilor doi pârâţi în solidar, la plata primelor de concediu pe anii 2004 - 2006 şi a sporului de fidelitate pe perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, actualizate cu coeficientul de inflaţie de la data scadenţei până la data efectuării plăţii, obligarea pârâtului M.I.R.A. să cuprindă în bugetul propriu, fondurile necesare plăţii sumelor şi obligarea pârâtului M.E.F. să aloce pârâtului M.I.R.A., fondurile necesare.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au calitatea de poliţist şi potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 au dreptul, la plecarea în concediul de odihnă, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar suspendarea acordării dreptului prin acte normative succesive nu echivalează cu stingerea dreptului. În aceeaşi măsură, suspendarea acordării sporului de fidelitate pe anul 2005 a afectat doar exerciţiul dreptului, nu şi existenţa lui.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2256 din 25 septembrie 2007 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul M.E.F. A admis acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., D.G.I.P.I. şi M.E.F.
A obligat pârâţii M.I.R.A. şi D.G.I.P.I., în solidar, la plata sumelor reprezentând contravaloarea primei de concediu pentru perioada 2004 - 2005 - 2006 şi spor de fidelitate pentru anul 2005, ambele în cuantum actualizat cu coeficientul de inflaţie de la data scadenţei, până la data plăţii efective. A obligat pârâtul M.I.R.A. să cuprindă în buget fondurile necesare plăţii sumelor sus menţionate. A obligat pârâtul M.E.F. să aloce pârâtului M.I.R.A. fondurile necesare plăţii sumelor sus menţionate. A respins excepţiile inadmisibilităţii cererii şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate de intervenientul M.E.F. pe cererea de chemare în garanţie, ca neîntemeiate. A respins cererea de chemare în garanţie, ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.E.F., faţă de cererea de alocare a fondurilor, pârâtului M.I.R.A. şi de obligaţiile acestuia potrivit Legii nr. 500/2002.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie au fost respinse în considerarea prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ. şi Legii nr. 500/2002.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că reclamanţii au făcut dovada calităţii de poliţist, că au dreptul, potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 ca, la plecarea în concediu să primească o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, precum şi la sporul de fidelitate, potrivit art. 6 din O.G. nr. 38/2003.
Faţă de încetarea efectelor suspendării acordării acestor drepturi, reclamanţii sunt în drept să beneficieze de respectivele drepturi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.E.F., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, instanţa trebuia să respingă acţiunea faţă de M.E.F., având în vedere lipsa calităţii procesuale pasive a acestui pârât, întrucât raporturile de muncă sunt între reclamanţi, în calitate de poliţişti şi ceilalţi pârâţi, instanţa făcând o greşită aplicare a prevederilor Legii nr. 500/2002.
Un alt motiv de recurs subsidiar priveşte fondul litigiului, recurentul arătând că este netemeinică cererea de acordare a unor drepturi salariale ce au fost suspendate legal, dispoziţiile privind plata acestora neproducându-şi efecte pe perioada suspendării. A mai susţinut recurentul că, faţă de obligaţia M.E.F. de a se încadra în cheltuielile stabilite de legiuitor, plata primelor de concediu apare ca fiind nelegală, întrucât ca urmare a suspendării dispoziţiilor legale referitoare la acordarea acestora pentru perioada 2004 - 2006 nu sunt prevăzute sumele necesare plăţii acestor prime şi spor de fidelitate.
Examinând cauza în raport cu criticile aduse sentinţei, cu apărările formulate şi probele administrate, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Curtea reţine că, situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, reclamanţii având calitatea de funcţionar public cu statut special de poliţist în cadrul celorlalţi pârâţi, fiindu-le pe deplin aplicabile prevederile art. 6 şi 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, potrivit cărora salariaţii acestor instituţii beneficiază de primă de concediu şi de spor de fidelitate.
Instanţa de fond a soluţionat însă în mod greşit cererea de chemare în judecată a M.E.F., având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acţiune în contencios administrativ nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat, sau să nu fi soluţionat în termenul legal, ori să fi refuzat nejustificat, rezolvarea unei cereri a reclamantului, referitoare la un drept sau interes legitim.
Or, recurentul nu a emis nici un act administrativ de natură să vatăme interesele reclamanţilor într-un drept sau interes legitim al acestora.
Atribuţiile M.E.F. în elaborarea şi gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituţiei la plata unor drepturi salariale către angajaţi ai altui minister - ordonator principal de credite şi nici obligarea sa să aloce fondurile necesare plăţii primelor de concediu şi sporului de fidelitate cuvenite reclamanţilor, angajaţi în cadrul altui minister, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamanţi şi ceilalţi pârâţi.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul M.E.F., va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea formulată de reclamanţi împotriva acestui pârât, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva Sentinţei civile nr. 2256 din 25 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanţi împotriva acestui pârât, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1558/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4208/2008. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
