ICCJ. Decizia nr. 1558/2008. Contencios
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia de contencios administrativ, decizia nr. 1558 din 10 aprilie 2008
Prin sentinţa nr. 304 din 9 decembrie 2005 Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii invocată de ambii pârâţi şi a respins acţiunea reclamantei L.E. ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost emis la data de 7 februarie 1995, acţiunea a fost depusă cu depăşirea termenului prevăzut de Legea nr. 554/2004, iar că reclamanta nu poate susţine că nu a cunoscut cuprinderea suprafeţei în litigiu în certificatul contestat, faţă de înscrierea antecesorului său în C.F., întrucât a fost notat litigiul dintre reclamantă şi Primăria municipiului Deva, la data de 19 martie 2002.
Prin Decizia nr. 3668 din 30 octombrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de L.E. împotriva sentinţei nr. 304 din 9 decembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, motivând că instanţa de fond a admis excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii invocată de pârâţi în urma administrării unui material probator incomplet.
A apreciat că instanţa de fond era datoare potrivit art. 129 alin. (4) şi 129 alin. (5) C. proc. civ. să ceară explicaţii suplimentare şi să pună în dezbaterea părţilor orice împrejurare de natură a stabili cu corectitudine data la care recurenta a luat la cunoştinţă, efectiv, despre existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 31 ianuarie 2007 sub nr. 3223/1/2006, iar la data de 10 octombrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentinţa nr. 116 a respins excepţia tardivităţii introducerii acţiunii invocată de pârâţi; a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de fostul Minister al Turismului în favoarea SC S. SA, în limita suprafeţei de 644 m.p., care a fost inclusă în suprafaţa de 9.548,70 m.p.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin certificatul de moştenitor suplimentar din 29 martie 2007 s-a constatat că reclamanta este unica moştenitoare a defunctului K.B., în calitate de fiică, moştenind imobilul înscris în C.F. a municipiului Deva, în suprafaţă de 644 m.p., iar în baza acestui certificat reclamanta l-a intabulat în C.F., cu titlu de moştenire.
Prin Dispoziţia Primarului municipiului Deva nr. 1302 din 29 mai 2007 s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a aceleiaşi suprafeţe de teren şi în temeiul art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispoziţia de restituire în natură face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra imobilului, constituind titlu executoriu pentru punerea în posesie.
De altfel, reclamanta a şi fost pusă în posesie cu imobilul în litigiu, aşa cum rezultă din procesul - verbal de punere în posesie din 20 iunie 2007.
Împotriva acestei soluţii au formulat recurs:
1. SC U.T.H. SA Timişoara, care a invocat prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiilor ce i-au fost invocate;
- instanţa de fond nu s-a conformat dispoziţiilor date prin Decizia nr. 3688/2006 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal;
- acţiunea trebuie respinsă, în principal, ca tardivă şi, în subsidiar, ca nefondată.
Astfel, a susţinut societatea comercială, recurenta - reclamantă a avut cunoştinţă încă din anul 2002 de existenţa certificatului de atestare a cărui anulare parţială a cerut-o prin acţiunea înregistrată la data de 12 iulie 2005.
A mai susţinut că terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 492/1978 pentru utilitate publică, intrând în proprietatea statului, iar fostul proprietar, respectiv antecesorul reclamantei, a primit despăgubiri, astfel că acest teren nu a mai intrat în proprietatea reclamantei.
2. Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, care a invocat prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- greşit a respins instanţa de fond excepţia tardivităţii acţiunii, în raport cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/ 2004;
- pe fond, terenul a intrat în proprietatea statului prin exproprierea realizată de Decretul nr. 492/1978.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta a cerut respingerea recursurilor arătând că certificatul de atestare nu i-a fost comunicat, astfel că a fost în termen să-l conteste atunci când a luat cunoştinţă de existenţa lui, că instanţa de fond a respectat Decizia nr. 3668/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că terenul respectiv i-a fost restituit în baza Legii nr. 10/2001, fiind înscris în Cartea Funciară.
Recursurile sunt neîntemeiate.
În cauză este necontestat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis la data de 7 februarie 1995 de fostul Minister al Turismului în favoarea SC S. SA - complex Deva (antecesoarea SC U.T.H. SA Timişoara) nu a fost comunicat reclamantei, ca succesoare a defunctului K.B., care a rămas înscris în C.F. cu terenul în suprafaţă de 644 m.p.
De asemenea, este necontestat că societatea comercială beneficiară nu a înscris certificatul de atestare în Cartea Funciară a municipiului Deva, pentru ca acesta să devină opozabil şi faţă de terţi, inclusiv faţă de reclamantă, ca succesoare a defunctului K.B.
Astfel fiind, cum certificatul de atestare nu a fost comunicat reclamantei şi nici nu a fost înscris în Cartea Funciară pentru a-i fi opozabil, instanţa de fond a interpretat în mod judicios prevederile art. 2 din Legea nr. 554/2004 şi a respins excepţia tardivităţii acţiunii formulate.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea de Apel a avut în vedere îndrumările date prin Decizia nr. 3668/2006 prin are s-a dispus casarea cu trimitere pentru rejudecare pentru valorificarea înscrisurilor noi depuse cu ocazia judecării recursului, inclusiv sentinţa civilă nr. 117/2005 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin Decizia nr. 245 din 15 septembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Într-adevăr, prin Decizia civilă nr. 245/A/2006, irevocabilă prin respingerea recursului de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală (Decizia nr. 1546 din 27 februarie 2007), a fost modificată sentinţa civilă nr. 1147/2005 cu privire la suprafaţa restituită în natură, potrivit lucrării de contraexpertiză topografică, a completărilor şi a planurilor de amplasament, care a fost stabilită la 644 m.p.
Astfel fiind, rezultă că din moment ce dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 644 m.p. care a aparţinut defunctului K.B., fiind transmis succesoarei acestuia, nu şi-a pierdut existenţa juridică, prin certificatul de atestare a fost vătămat dreptul de proprietate al reclamantei, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
În concluzie, motivele de recurs invocate de cei doi recurenţi erau neîntemeiate şi, potrivit considerentelor de mai sus, au fost respinse ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4708/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1138/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
