ICCJ. Decizia nr. 4208/2008. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4208/2008
Dosar nr. 59/32/2012
Şedinţa de la 18 octombrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată la Curtea de apel Bacău sub nr. 59/32 din 25 ianuarie 2012, reclamanţii P.P.D.A., S.V.A., S.Gh.D., B.Gh.G.C. şi T.A.M. au chemat în judecată pârâţii U.S.H. Bucureşti şi M.E.C.T.S. în contradictoriu cu care au solicitat următoarele:
- obligarea M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licenţă şi suplimentul de diplomă pentru reclamanţi, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii;
- obligarea U.S.H. să elibereze reclamanţilor actele de studii cu regim special denumite diplomă de licenţă şi suplimentul de diplomă care să ateste faptul susţinerii şi promovării examenului de licenţă în specializarea Drept, promoţia 2009, urmare a studiilor efectuate în perioada 2005-2009 pentru reclamanta T.A.M. şi în perioada 2006-2009 pentru ceilalţi reclamanţi.
Pârâtul M.E.C.T.S. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active în raport de art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007, procedura de eliberare a avizelor pentru formularele tipizate fiind o procedură care implică numai instituţiile de învăţământ superior particulare acreditate, M.E.C.T.S. şi R. SA, nicidecum absolvenţii universităţilor respective. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că şi-a îndeplinit obligaţia de a aviza formularele tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor din promoţiile 2008-2010, modul de gestionare a tipizatelor aparţinând exclusiv U.S.H.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 39/2012 din 23 februarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtul M.E.C.T.S. în cadrul acţiunii în materia contenciosului administrativ şi fiscal, formulată de reclamanţii P.P.D.A., S.(A.)V.A., S.Gh.D., B.(P.)Gh.G.C. şi T.A.M. în contradictoriu cu pârâţii U.S.H. şi M.E.C.T.S. – D.G.Î.S.E.R.S.D. şi, prin urmare, a respins, pentru lipsa calităţii procesuale active, capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea acestui pârât să aprobe tipărirea, pentru reclamanţi, a formularelor tipizate constând în diplomă de licenţă şi supliment la diplomă de licenţă și a respins, ca nefondat, capătul de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâta U.S.H., prin care s-a solicitat obligarea acestei pârâte să elibereze reclamanţilor actele de studii cu regim special denumite diplomă de licenţă şi supliment de diplomă de licenţă care să ateste faptul susţinerii şi promovării examenului de licenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii sunt absolvenţi ai F.D.A.P., specializarea Drept, din cadrul U.S.H. Bucureşti, forma de învăţământ la distanţă, cu un număr de 240 credite, promoţia 2009, fapt atestat de universitatea pârâtă prin adeverinţele nr. 6224 din 1 februarie 2011 pentru reclamantul P.P.D.A., nr. 4108 din 9 iulie 2009 pentru reclamanta S.(A.)V.A., nr. 22713 din 5 iulie 2010 pentru reclamanta T.I.A.M., nr. 4179 din 9 iulie 2009 pentru reclamantul S.Gh.D., nr. 4122 din 9 iulie 2009 pentru reclamanta B.(P.)Gh.G. Potrivit aceloraşi adeverinţe, reclamanta a susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, obţinând titlul de „Licenţiat în Drept”.
Anterior formulării acţiunii, reclamanţii s-au adresat celor doi pârâţi cu cereri conţinând solicitări similare celor din prezenta acţiune.
Corespondenţa dintre pârâte demonstrează divergenţele instituţionale pe care cei doi pârâţi le au în legătură cu îndreptăţirea absolvenţilor anumitor forme de învăţământ superior de a li se elibera actele de studii. Aceste divergenţe de principiu şi cu caracter general nu pot fi soluţionate în cadrul particular al prezentei cauze în care, supusă analizei, este îndreptăţirea unor persoane determinate, reclamanţii, de a li se elibera diploma de licenţă în conformitate cu art. 20 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T.
Astfel, cum rezultă din art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007, gestionarea, completarea şi eliberarea actelor de studii se face de către instituţiile de învăţământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu potrivit legii. Potrivit art. 7 din acelaşi regulament, ministerul are doar de a desemna unitatea de specialitate are tipăreşte şi difuzează formularele actelor de studii.
În raport de aceste dispoziţii, Curtea de apel a constatat că între reclamanţi şi pârâtul M.E.C.T.S. nu există raporturi de drept material care să le confere reclamanţilor,în plan procesual, calitate activă; prin urmare, care excepţia invocată de acest pârât va fi admisă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-au constatat următoarele:
Faptul că în structura U.S.H. intră doar facultăţile şi specializările acreditate şi autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului este prevăzut expres prin însăşi legea de înfiinţare a acestei instituţii de învăţământ, respectiv prin art. 3 din Legea nr. 443/2002.
Art. 60 din Legea nr. 84/1995 reglementează doar o vocaţie a instituţiilor de învăţământ superior de a organiza forme de învăţământ la distanţă (ID) pentru facultăţile la care este organizată forma de învăţământ de zi. Aceasta înseamnă că forma de învăţământ la distanţă (ID) este supusă, în mod distinct, procedurii de evaluare academică prevăzute de Legea nr. 88/1993 modificată prin O.U.G. nr. 75/2005 şi de H.G. nr. 1418/2006. În cauză, astfel cum rezultă din adresa nr. 9787 din 1 noiembrie 2011 a A.R.A.C.Î.S., pentru specializarea Drept din cadrul Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică a U.S.H., pentru forma de învăţământ la distanţă (ID) universitatea a depus dosar de evaluare în vederea acreditării, iar în urma evaluării a primit aviz de neacreditare la data de 30 iunie 2003.
Art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 prevede că instituţiile de învăţământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu potrivit legii, pot elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condiţiile legii. Aceasta înseamnă că pârâta nu poate elibera acte de studii pentru forme de organizare a învăţământului pentru care nu este acreditată/autorizată să funcţioneze provizoriu potrivit legii, iar reclamanta nu este îndreptăţită să i se elibera diploma de licenţă.
Pentru studenţii aflaţi în situaţia reclamantei, Guvernul a adoptat Ordonanţa nr. 10/2009 privind dreptul studenţilor înmatriculaţi la formele de învăţământ la distanţă sau cu frecvenţă redusă de a continua studiile la programe de studii de licenţă autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate (M. Of. nr. 581/20.08.2009), act normativ în vigoare atât la data susţinerii de către reclamant a examenului de licenţă şi la data solicitării de către acesta a eliberării actelor de studii, cât şi la data formulării acţiunii. Legea educaţiei naţionale, Legea nr. 1/2011 (M. Of. nr. 18/20.01.2011), care abrogă O.G. nr. 10/2009, a intrat în vigoare la data de 9 februarie 2011 şi, la art. 361 alin. (5), conţine dispoziţii similare cu cele din O.G. nr. 10/2009. Potrivit art. 3 din această din urmă ordonanţă, studenţii ciclului universitar de licenţă înmatriculaţi în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări organizate la forma de învăţământ la distanţă au dreptul de a-şi continua studiile la specializări autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării şi inovării; doar absolvenţilor prevăzuţi la art. 3, care susţin şi promovează examenul de licenţă în condiţiile ordonanţei, ministerul le recunoaşte diploma obţinută, aşa cum se prevede în art. 4.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, atât reclamanții, cât şi pârâta U.S.H. au declarat recurs.
3.1. Recursul declarat de reclamanți
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., reclamanţii susţin soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, având ca obiect primul capăt de cerere privind obligarea M.E.C.T.S. să aprobe tipizatele constând în diplomă de licenţă şi supliment la diploma de licenţă.
Pârâtul M.E.C.T.S. a indus în eroare instanţa de judecată, susţinând că gestionarea şi eliberarea actelor de studii se face de către instituţiile de învăţământ, uitând să menţioneze că tipărirea acestora este avizată în prealabil, deoarece, dacă comenzile s-ar fi făcut direct către unitatea specializată, atunci U.S.H. în mod sigur şi-ar fi îndeplinit obligaţiile contractuale şi legale faţă de reclamanți.
Instanţa de fond a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că U.S.H. nu avea acreditată forma de învăţământ, ba mai mult, reclamanţii aveau posibilitatea de a continua studiile la programe de studii de licenţă autorizate să funcţioneze provizoriu, conform Ordonanţei nr. 10/2009 (M. Of. nr. 581/20.08.2009). La data intrării în vigoare a acestui act normativ, reclamanţii susţinuseră examenul de licenţă şi au obţinut adeverinţele de studiu, fapt ce contrazice considerentele hotărârii de la fila 7.
Consideră recurenții că refuzul U.S.H. de a le elibera diplomele de licenţă şi a M.E.C.T.S. de a dispune tipărirea şi eliberarea acestora, cât şi de a recunoaşte valabilitatea studiilor universitare urmate, sunt de drept abuzive şi neconforme cu dispoziţiile legale.
3.2. Recursul declarat de pârâtă
În temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pârâta U.S.H. invocă soluţionarea pe fond a acţiunii, la primul termen de judecată, cu încălcarea dreptului la apărare şi implicit a dreptului la un proces echitabil, în condiţiile în care s-a respins nejustificat cererea de amânare a litigiului, formulată în temeiul art. 156 C. proc. civ., nerămânând măcar în pronunţare pentru a depune note de concluzii scrise.
Mai mult, independent de cererea formulată de pârâtă pentru lipsă de apărare, se impunea amânarea cauzei la primul termen de judecată din 23 februarie 2012, în vederea comunicării întâmpinării, formulată de paratul M.E.C.T. şi depusă prin fax si prin posta la primul termen de judecata,respectiv 23 februarie 2012, prin care se invoca excepţia lipsei calităţii procesuale active,
Judecarea cererii s-a făcut la primul termen de judecată din 23 februarie 2012, cu încălcarea dreptului la apărare şi implicit a dreptului la un proces echitabil, dar şi a principiului egalităţii armelor, mai susține autoritatea recurentă.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanţi este fondat, însă în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, iar recursul declarat de U.S.H. va fi respins ca lipsit de interes.
4.1. Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o acţiune vizând, în principal, refuzul nejustificat al rezolvării cererii reclamanţilor, de eliberare a diplomelor de licenţă, ca urmare a promovării examenului de licenţă, sesiunea iulie 2009, organizat de U.S.H., Facultatea de drept, forma de învățământ ID.
Prima instanță a respins cererea reclamanţilor, reţinând că pentru forma de învăţământ la distanță (ID) pe care au urmat-o aceştia nu s-a făcut dovada că ar fi fost acreditată sau autorizată printr-o hotărâre de guvern, astfel că pârâta nu era îndreptăţită să elibereze diploma de licenţă, soluție pe care instanța de recurs nu o împărtășește.
Conform adeverinţelor aflate la dosar, recurenţii - reclamanţi au absolvit Facultatea de drept şi administraţie publică a U.S.H., specializarea drept, forma de învățământ ID şi au promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009.
Aceste acte se bucură de prezumţia de legalitate şi veridicitate specifică actelor administrative şi nu au fost atacate de M.E.C.T.S. sau de o altă autoritate publică, în condiţiile art. 1 alin. (8) teza finală din Legea nr. 554/2004.
Analizând succesiunea demersurilor efectuate de reclamanţi, a reacției autorităților implicate în procedură și a modului în care acestea și-au îndeplinit atribuțiile, instanța de control judiciar reține, contrar concluziei la care a ajuns Curtea de apel, că pârâta U.S.H. avea obligaţia de a elibera diplomele de licenţă, potrivit Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007, obligaţie care nu poate fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a obligaţiei ministerului de a aproba tipărirea formularelor necesare.
Astfel, potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învăţământ superior, aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenţilor li se eliberează adeverinţa de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni.
Potrivit art. 2 din acelaşi Regulament, actele de studii din sistemul naţional de învăţământ superior, care confirmă studiile de învăţământ superior efectuate şi titluri sau calităţi dobândite şi conferă titlurilor acestora drepturi şi obligaţii ce decurg din Legea nr. 84/1995/R şi din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul şi atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii.
Potrivit art. 5, instituţiile de învăţământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa şi elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condiţiile legii.
Potrivit art. 11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.
Potrivit art. 20, titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituţiei, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor.
Potrivit Capitolului VII din Metodologia organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de U.S.H. şi înregistrată sub nr. 1405 din 12 mai 2009, universitatea respectivă, ca instituţie organizatoare a examenelor de licenţă, s-a obligat să elibereze diplomă de licenţă, însoţită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licenţă, până la eliberarea diplomei de licenţă, facultăţile putând elibera, la cerere, adeverinţe prin care să se certifice promovarea examenului de licenţă, precum şi rezultatele la examenul de licenţă şi valabilitatea adeverinţei până la elaborarea diplomei.
Prin H.G. nr. 1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licenţă şi specializate din cadrul acestora şi numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006 – 2007, pentru studenţii admişi în anul I. Pentru domeniul „Ştiinţe Juridice” s-au prevăzut, în domeniul de studiu universitar de licenţă „Drept”, specializările „Drept” şi „Drept Comunitar”.
Potrivit Ordinului M.E.C. nr. 3404 din 07 martie 2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare şi desfăşurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licenţă pentru anul 2006-2007, admiterea în învăţământul superior se organizează numai în instituţiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate şi specializări care au obţinut autorizaţia de funcţionare provizorie.
Formele de învăţământ cu frecvenţă redusă sau de învăţământ la distanţă pot fi organizate numai de către unităţile care organizează cursuri de zi în domeniile respective şi dispun de departamente specializate.
Cu privire la situaţia de fapt care priveşte cererea de chemare în garanţie, este de necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licenţă, iar dreptul absolvenţilor de a li se elibera diplomele de licenţă nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanţie.
Instanţa de control judiciar reţine că în mod constant s-a statuat, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în litigii de aceeaşi natură, că M.E.C.T.S. are obligaţia legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, şi nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluţia din prezenta decizie se impune şi în considerarea respectării principiului coerenţei şi unităţii jurisprudenţei consacrat ca atare în practica C.E.D.O. (a se vedea cauza B. c. României).
4.2. Înalta Curte remarcă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocat de pârâta U.S.H., care susţine încălcarea dreptului la apărare de către instanţa de fond prin respingerea cererii de amânare formulate în temeiul art. 156 C. proc. civ.
În raport cu soluţia pronunţată de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că pârâta U.S.H. nu are interes în soluţionarea căii de atac a recursului, deoarece activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui folos practic urmărit.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi în momentul întocmirii altor acte procedurale.
Interesul reprezintă folosul practic material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce promovează acţiunea, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual, trăsături care nu caracterizează calea de atac promovată de o parte pârâtă care nu a pierdut litigiul.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de către reclamanţi şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite acţiunea şi va respinge recursul declarat de pârâta U.S.H., ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.P.D.A., S.(A.)V.A., S.Gh.D., B.(P.)Gh.G.C. şi T.A.M. împotriva sentinţei nr. 39/2012 din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamanţilor.
Obligă pârâta U.S.H. să elibereze reclamanţilor diplomele de licenţă.
Obligă M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplome de licenţă.
Respinge recursul declarat de U.S.H. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1138/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3266/2008. Contencios → |
|---|
