ICCJ. Decizia nr. 12/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 12/2008
Dosar nr.3658/2/2007
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1747 din 20 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta O.M.L. şi anulând hotărârea nr. 16459/46 din 22 februarie 2007 emisă de pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască şi să acorde reclamantei drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, pentru perioada 24 august 1944 - 6 martie 1945, începând cu 1 februarie 2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, pe baza probelor administrate, că reclamanta s-a născut la data de 24 august 1944, în judeţul Arad, după ce, în toamna anului 1940, familia acesteia se refugiase, din motive etnice, din Ardealul de Nord ca urmare a Dictatului de la Viena.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând că reclamanta nu poate beneficia de prevederile OG nr. 105/1999, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi şi deci, nu a fost supusă unor persecuţii etnice.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că intimata-reclamantă s-a născut la data de 24 august 1944, în localitatea C., judeţul Arad, în timpul refugiului familiei sale. În acest sens este adeverinţa nr. 8502 din 5 ianuarie 2007 emisă de Primăria oraşului Dumbrăveni, judeţul Sibiu, care atestă că părinţii intimatei s-au refugiat în această localitate, din localitatea de domiciliu Că., judeţul Sălaj, în anul 1940, figurând în registrul refugiaţilor la poziţia 48.
Fiind născută în perioada refugiului părinţilor săi, intimata-reclamantă a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând
consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999 şi în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1747 din 20 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 104/2008. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 122/2008. Contencios. Conflict de... → |
|---|
