ICCJ. Decizia nr. 1466/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1466/2008
Dosar nr.1296/33/2007
Şedinţa publică din 4 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, reclamanta R.O. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj pentru ca instanţa să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat faptul că, împreună cu părinţii săi, a fost obligată să părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice şi ca atare beneficiază de prevederile actului normativ invocat.
Prin sentinţa civilă nr. 626 din 21 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj a fost respinsă acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate, nu rezultă faptul strămutării şi nici persecuţia etnică suferită de reclamantă, astfel încât cererea reclamantei de recunoaştere a statutului de refugiat şi de acordare a drepturilor prevăzute de lege nu poate fi admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R.O., criticând hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică şi a invocat motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a criticat motivele pentru care instanţa de fond a înlăturat declaraţiile martorilor din dosar, apreciind nejustificată aprecierea instanţei de fond, în sensul că declaraţiile martorilor sunt nesincere şi neveridice, întrucât martorii au dat declaraţii cu bună-credinţă şi fără a încerca să deformeze realitatea.
A precizat faptul că a dovedit existenţa perioadei de refugiu din motive etnice a familiei sale, astfel încât este beneficiară a dispoziţiilor legale invocate.
A mai arătat şi faptul că instanţa nu a dat dovadă de rol activ întrucât nu a pus în vedere completarea probatoriului administrat în vederea dovedirii situaţiei reclamate.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, din coroborarea probelor administrate, nu se poate trage concluzia certă a faptului pretins de reclamantă, întrucât declaraţiile martorilor audiaţi de instanţa de fond sunt echivoce şi nu relevă situaţia de fapt a strămutării familiei reclamantei, astfel încât critica formulată de reclamantă cu privire la faptul că a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legii nu poate fi primită.
Înalta Curte nu poate reţine nici critica privind neexercitarea rolului activ al judecătorului în solicitarea de completare a probatoriului, întrucât instanţa de fond a dat dovadă de rol activ, în considerarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., astfel încât instanţa, pentru prevenirea oricărei greşeli privind aflarea adevărului în cauză şi pentru aplicarea corectă a legii, a solicitat chemarea şi audierea directă a martorilor.
Din materialul probator existent la dosar nu rezultă faptul strămutării şi nici persecuţia etnică suferită de reclamantă motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat şi pe cale de consecinţă, hotărârea instanţei de fond urmează a fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.O. împotriva sentinţei civile nr. 626 din 21 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 14/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 17/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
