ICCJ. Decizia nr. 4708/2008. Contencios
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4708 din 12 decembrie 2008
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.M. a chemat în judecată Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a fi obligat la actualizarea corectă a pensiei de serviciu în conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în sensul de a fi introdus în calcul şi sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege, cu începere de la 1 noiembrie 2000 la zi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2007 din 30 iunie 2008 a admis prescripţia dreptului la acţiune pentru perioada 1 noiembrie 2000-9 martie 2005, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâtul să comunice C.N.P.D.A.S. cuantumul pensiei cuvenite reclamantei în care să includă şi sporul de vechime în muncă, începând cu 10 martie 2005, la zi.
În motivarea sentinţei se arată că, în privinţa excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, dreptul reclamantei la pensie de serviciu s-a născut la 1 noiembrie 2000, dată la care a luat fiinţă şi dreptul de a solicita includerea sporului de vechime în muncă în baza de calcul a pensiei de serviciu, iar faţă de data introducerii acţiunii, 10 martie 2008 şi dispoziţiile art. 3 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958, s-a constatat că dreptul la acţiune al reclamantei este prescris.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că, aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007, pronunţată în temeiul legii, magistraţii au avut dreptul la sporul de vechime în muncă şi după intrarea în vigoare a dispoziţiilor speciale ulterioare privind salarizarea.
Împotriva sentinţei s-a declarat recurs de către reclamanta M.M. şi de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În recursul declarat de reclamantă este criticată soluţia instanţei de fond pentru că ar fi nelegală şi netemeinică, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru că dreptul la pensie de serviciu al reclamantei s-a născut prin sentinţa civilă nr. 594 din 13 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă şi irevocabilă şi nu la data de 1 noiembrie 2000 aşa cum a reţinut instanţa de fond.
Dreptul privind sporul de vechime s-a născut ca urmare a Deciziei nr. XXXVI din 7 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi deci nu ar fi aplicabile prevederile art. 3 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958, cum a reţinut instanţa de fond.
În recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este criticată soluţia instanţei de fond pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ. solicitându-se admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Se consideră că hotărârea judecătorească este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii pentru că reclamanta s-a pensionat în anul 1998 iar pensia sa de serviciu a fost stabilită în funcţie de dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, respectiv în cuantum de 80% din venitul net realizat din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, sporul de stabilitate în magistratură avute la data pensionării.
Înlăturarea acestui spor nu a avut niciun efect în privinţa reclamantei pentru că aceasta era pensionată la data intrării în vigoare a O.G. nr. 83/2000.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legal incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta M.M. şi va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recursul declarat de reclamantă va fi respins pentru că dreptul la acţiune este supus prescripţiei iar reclamanta este pensionată încă din anul 1998 şi nu se poate spune că dreptul la pensie de serviciu s-a născut prin sentinţa civilă nr. 594 din 13 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti pentru că prin acea sentinţă s-a obţinut o reactualizare a pensiei de serviciu şi nu s-a născut dreptul la pensie de serviciu, fiind incidente dispoziţiile art. 3 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamanta s-a pensionat, fiind beneficiara unei pensii de serviciu stabilită conform art. 103 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, încă din 1998 şi la stabilirea pensiei s-a avut în vedere inclusiv sporul de vechime în muncă.
Ulterior pensionării, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, republicată, şi ale art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, a fost reactualizată pensia de serviciu a reclamantei, iar potrivit acestor acte normative reactualizarea s-a făcut în raport de nivelul salariilor de bază ale magistraţilor în activitate [art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992] sau în raport de media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de un judecător sau procuror în activitate (art. 85 din Legea nr. 303/2004).
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti media veniturilor brute pentru actualizarea pensiei de serviciu a reclamantei în conformitate cu prevederile legale, respectiv art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, modificată pentru că prin O.U.G. nr. 100/2007, art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 a fost modificat în sensul că reactualizarea pensiilor de serviciu se face în raport de indemnizaţia brută lunară a unui judecător sau procuror în activitate, cu luarea în considerare a sporurilor intrate în baza de calcul a pensiei de serviciu şi a sporului de vechime.
Apreciind că soluţia instanţei de fond prin care a fost obligat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să comunice Casei Naţionale de Pensii cuantumul pensiei cuvenite reclamantei în care să includă şi sporul de vechime în muncă începând cu 10 martie 2005 a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a modificat sentinţa în sensul că acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1794/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1558/2008. Contencios → |
|---|
