ICCJ. Decizia nr. 1651/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1651/2008
Dosar nr. 1639/33/2007
Şedinţa publică din 16 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 septembrie 2007, reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22072 din 23 iulie 2007 şi recunoaşterea calităţii de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 670 din 26 noiembrie 2007 a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut, în esenţă, că probele existente la dosar atestă cu caracter unitar că reclamanta se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, susţinând că prin declaraţiile martorilor nu s-a făcut dovada intervalului de refugiu şi a persecuţiei etnice şi că instanţa nu a luat în calcul obiecţiile formulate în legătură cu aceştia.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţi etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză, din declaraţiile autentice ale martorilor T.G. şi L.N., coroborate cu datele din actele de stare civilă depuse şi declaraţia judiciară a martorei L.N., rezultă că s-a tăcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002 că în perioada menţionată, intimata - reclamantă, împreună cu mama sa, a fost obligată să se refugieze din localitatea Deuş în Turda, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Deşi la dosar au fost depuse declaraţiile autentice a doi martori, Instanţa a audiat-o şi nemijlocit pe martora L.N., în conformitate cu prevederile art. 193 C. proc. civ., pentru a stabili cu certitudine incidenţa prevederilor legale în cauză.
Întrucât din probele administrate nu rezultă ziua în care a început şi cea în care s-a sfârşit refugiul, ci doar luna şi anul, în mod corect, instanţa a considerat ziua de 15 a lunii respective, adică 15 septembrie 1940, ca început al perioadei de refugiu care s-a încheiat la 6 martie 1945, dată prevăzută de lege.
Faţă de cele ce preced, recursul este nefondat şi, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 670 din 26 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1645/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1686/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
