ICCJ. Decizia nr. 1690/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1690/2008
Dosar nr. 1672/33/2007
Şedinţa publică din 17 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 21 septembrie 2007, reclamantul B.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea Hotărârii nr. 20992 din 26 aprilie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/ 2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că pârâta refuză să-i acorde drepturile prevăzute de actele normative menţionate pe considerentul că solicitarea nu se încadrează în dispoziţiile legii.
Prin sentinţa civilă nr. 655/2007 din 23 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului B.T., a anulat Hotărârea nr. 20992 din 26 aprilie 2007 emisă de C.J.P. Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 aprilie 1941 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2007.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamantul a făcut dovada că este îndreptăţit să i se acorde statutul de refugiat din motive etnice.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că se bazează pe o altă hotărâre, pronunţată în cazul surorii reclamantei, care are o situaţie dovedită, fără legătură cu reclamanta. Consideră că în cauză nu a fost probată nici persecuţia etnică şi nici perioada de refugiu.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente se constată că recursul estenefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au tăcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză se observă că instanţa de fond a stabilit în mod corect elementele relevante referitoare la situaţia reclamantului şi a familiei acestuia, precum şi a împrejurărilor care au determinat refugierea acestora din hotarul satului Dângăul Mic în satul Dângăul Mic, comuna Căpuş, judeţul Cluj.
Având în vedere că martorii pe ale căror declaraţii notariale se fundamentează soluţia instanţei de fond aveau vârste înaintate la data întocmirii declaraţiilor (între timp martora S.I. a decedat) instanţa consideră îndestulătoare elementele cuprinse în acestea, care evidenţiază refugierea reclamantului şi a familiei sale, în contextul istoric al aplicării Dictatului de la Viena.
Nu pot fi primite criticile formulate prin recurs, declaraţiile de martor evidenţiind motivele persecuţiei de natură etnică care au determinat refugierea, cât şi perioada în care a avut loc.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală,iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 655/2007 din 23 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1686/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1014/2008. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
