ICCJ. Decizia nr. 1754/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1754
Dosar nr. 11.100/1/200.
Şedinţa publică din 6 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii la data de 29 mai 2007, C.O., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de investigare a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, Serviciul teritorial Braşov a solicitat să se constate că a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca structură cu personalitate juridică specializată a acelei autorităţi publice, organizată în structură centrală şi structuri teritoriale.
În motivarea cererii, petenta a arătat că prin Hotărârea nr. 240 din 16 noiembrie 2006 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, a fost avizată favorabil numirea sa în funcţia de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T, iar începând cu data de 21 noiembrie 2006, prin ordinul nr. 2352 din 24 noiembrie 2006 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost numită în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T., Serviciul teritorial Braşov ca urmare a interviului organizat în perioada 9-10 octombrie 2006, de comisia constituită conform art. 75 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară.
Numirea în funcţia respectivă s-a făcut pe o perioadă nedeterminată şi reprezintă promovarea realizată în urma admiterii sale, pe bază de interviu, ca formă de examinare specială prevăzută în cadrul acestei structuri cu personalitate juridică specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Petenta a precizată totodată, că după numirea sa la D.I.I.C.O.T, Serviciul teritorial Braşov, a îndeplinit acte procesuale şi procedurale ce intrau în competenţa acestei structuri, a beneficiat în fapt şi în drept de statutul şi remunerarea acordată procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În sfârşit, ea a invocat ca jurisprudenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1113 din 21 februarie 2007, pronunţată într-o cauză asemănătoare.
Prin hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile formulate de mai mulţi procurori, între care şi petenta C.O., ca neîntemeiate.
S-a reţinut, în esenţă, că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T nu trebuie confundată cu o promovare a acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întrucât, pentru o asemenea încadrare în structura specializată este reglementată o procedură specială (prevăzută în art. 75 alin. (4)-(8) din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare), distinctă de promovarea în funcţii de execuţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care în condiţiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se poate realiza numai prin concurs.
Pe de altă parte, faptul că procurorii D.I.I.C.O.T sunt salarizaţi cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Referitor la deciziile nr. 1112 şi 1113 din 21 februarie 2007 nr. 3456 din 21 septembrie 2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocate de cei 54 procurori, s-a reţinut că ele au fost pronunţate în cauze având ca obiect un recurs şi un recurs în interesul legii, astfel încât „nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecăţii şi nu au caracter obligatoriu în cauze similare".
Împotriva hotărârii a declarat recurs petenta C.O., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a reiterat susţinerile făcute în cadrul cererii de acordare a gradului profesional pretins şi de asemenea, a arătat că în opinia ei, prin recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu s-ar eluda dispoziţiile legale referitoare la promovarea în funcţii imediat superioare, având în vedere faptul că în urma concursului desfăşurat în cursul lunii iunie 2006, prin hotărârea nr. 490 din 13 iulie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost promovată pe loc în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă curtea de apel şi în prezent, are o vechime în funcţia de procuror de 8 ani.
Criticile formulate în recurs sunt întemeiate.
Aşa cum deja s-a arătat în cele ce preced, prin hotărârea nr. 240 din 16 noiembrie 2006, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori a avizat favorabil numirea procurorului C.O. în funcţia de procuror în cadrul Direcţiei de investigare a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din preambulul hotărârii respective rezultă că toţi cei 11 procurori vizaţi, inclusiv petenta din prezenta cauză au fost admişi la interviul organizat în perioada 8-10 octombrie 2006, au o vechime de cel puţin 6 ani în această funcţie, nu au fost sancţionaţi disciplinar şi au obţinut la ultima evaluare, calificativul "foarte bine" (filele nr. 27-28 ale dosarului).
Prin Ordinul procurorului general nr. 2352 din 24 noiembrie 2006, C.O., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a fost numită în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T, Serviciul teritorial Braşov în temeiul art. 75 alin. (3) şi (4), art. 76 din Legea nr. 304/2004, republicată cu modificările şi completările ulterioare, art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3 alin. (1) din OUG nr. 27/2006, art. 1 şi art. 26 din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T, cu modificările şi completările ulterioare (fila nr. 30).
Numirea s-a făcut ca urmare a susţinerii de către petentă a unui interviu în faţa comisiei constituită în baza art. 75 din Legea nr. 304/2004 republicată şi pe o perioadă nedeterminată. Cu acel prilej s-au verificat nivelul pregătirii profesionale, capacitatea procurorilor de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea, rezistenţa la stres, precum şi alte calităţi specifice funcţiei.
Este evident faptul că prin numirea în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T, ca o structură organizatorică şi funcţională a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, petenta C.O. a dobândit aceleaşi drepturi (statut, salarizare, atribuţii) şi responsabilităţi, recunoscute procurorilor din Parchetul din lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Coexistenţa unor acte normative care reglementează proceduri diferite de încadrare în funcţia de procuror la parchetul menţionat mai sus şi la D.I.I.C.O.T., nu justifică nici ea soluţia adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii prin hotărârea atacată. Deşi potrivit art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 republicată, la data încetării activităţii la D.I.I.C.O.T., procurorul revine la parchetul la care a funcţionat anterior, sau la un alt parchet, el nu îşi pierde gradul profesional şi nici salarizarea corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în subordinea căruia se află D.I.I.C.O.T., ca o structură cu personalitate juridică specializată, cu atribuţii proprii, specifice.
În plus, nu poate fi ignorată împrejurarea că după numirea la D.I.I.C.O.T., Serviciul teritorial Braşov, procurorul C.O. a efectuat numeroase acte procesuale date de lege în competenţa acestei structuri organizatorice şi funcţionale, beneficiind în fapt şi în drept de statutul şi remunerarea cuvenite procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Ulterior, ea a obţinut promovarea pe loc în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, având în prezent o vechime în funcţie de 8 ani.
A admite teza intimatului, de negare a dreptului subiectiv al recurentei, de acordare a gradului profesional solicitat, ar însemna să se accepte nesocotirea mai multor principii generale cum sunt cele ale protecţiei încrederii legitime, echivalenţei postului şi gradului profesional, al bunei credinţe şi al solicitudinii; considerate ca principii de bază ale dreptului comunitar, aplicabile şi în sfera largă a raporturilor de serviciu în spaţiul Uniunii Europene.
Jurisprudenţa constantă a instanţei comunităţilor europene a statuat de altfel, posibilitatea persoanelor de a se prevala de un drept dobândit ori de câte ori faptul generator al acestuia s-a produs sub imperiul unui anumit statut, anterior modificării normelor statutare (hotărârea Curţii din 19 martie 1975 – Gilbert/ Comisia 28/74).
Având în vedere modalitatea de înfiinţare a D.I.I.C.O.T., şi de numire a procurorilor acestei structuri specializate din subordinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmează a fi înlăturată apărarea intimatului cu privire la o eventuală discriminare ce s-ar crea în raport cu procurorii care pentru a promova la acest parchet au urmat procedura stabilită de Legea nr. 303/2004 .
La considerentele expuse, trebuie adăugate apoi, soluţiile favorabile procurorilor-recurenţi aflaţi în situaţii similare, invocate inclusiv de către C.O.
Indiscutabil, adoptarea unei soluţii contrare în prezentul litigiu ar echivala cu acceptarea unor divergenţe de jurisprudenţă în aceeaşi materie, ceea ce ar reprezenta o încălcare evidentă a dreptului persoanei la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În fine, invocarea de către intimat a caracterului obligatoriu al hotărârilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie doar în privinţa unor recursuri în interesul legii nu are relevanţă în cauza de faţă deoarece, pe de o parte nu există o practică judiciară contradictorie în sensul art. 329 C. proc. civ., iar pe de altă parte, legea a conferit Înaltei Curţi, competenţa materială de soluţionare, în primă şi ultimă instanţă a unor astfel de pricini, ceea ce implică obligativitatea respectării propriei jurisprudenţe.
Ţinând seama de considerentele de mai sus, urmează a se admite recursul şi a fi anulată hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 819 din 28 noiembrie 2007, în ceea ce o priveşte pe recurentă, ca nelegală.
Pe cale de consecinţă va fi obligat intimatul să-i recunoască acesteia gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.O. împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează Hotărârea atacată, în ceea ce o priveşte pe recurentă.
Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să-i recunoască recurentei gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1753/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1755/2008. Contencios → |
|---|
