ICCJ. Decizia nr. 1759/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1759/2008
Dosar nr. 11231/1/200.
Şedinţa publică din 6 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din data de 17 decembrie 2007, E.A. a formulat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu referire la art. 3041 C. proc. civ., împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recurenta a solicitat ca instanţa să constate: că a dobândit acest grad prin numirea sa în cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. Buzău, în baza Legii nr. 508/2004; că prin Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005 Secţia pentru procurori a C.S.M. a avizat favorabil numirea sa în funcţia respectivă; că numirea a fost făcută conform dispoziţiilor legale în vigoare la momentul respectiv, pe perioadă nedeterminată şi reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor condiţii speciale, având acelaşi efect ca şi promovarea realizată în urma promovării unui concurs sau examen; că interviul a constat în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii şi a celorlalte condiţii impuse de art. 75 alin. (6) din Legea nr. 304/2004; că a îndeplinit şi îndeplineşte acte ce intră în competenţa Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.; că practica recentă a Î.C.C.J. este în sensul solicitat de recurentă (Decizia nr. 1113 din 21 februarie 2007).
Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând: că este necesar să se facă distincţie între „numirea" procurorilor la D.I.I.C.O.T. şi „promovarea" la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., instituţii pentru care legea prevede condiţii şi proceduri diferite; deşi funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă, întrucât are personalitate juridică proprie, cu atribuţii, competenţă, organizare şi salarizare stabilite prin lege specială; promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se poate face numai în condiţiile prevăzute de art. 43 şi art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată; astfel fiind, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta realizându-se doar conform dispoziţiilor menţionate din Legea nr. 304/2004, republicată, care sunt aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004; dispoziţiile legale referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepţie, supuse unei interpretări restrictive; procurorii numiţi la D.I.I.C.O.T. revin, la încetarea activităţii, la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; împrejurarea că sunt salarizaţi pe perioada îndeplinirii funcţiei la D.I.I.C.O.T. corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu le conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui Parchet.
Cu referire la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal invocată de recurent, intimatul C.S.M. susţine că deciziile respective au fost pronunţate în soluţionarea unor recursuri, iar nu a unui recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecăţii.
Verificând cauza în funcţie de motivele de recurs formulate şi având în vedere dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie formulate de un număr de 54 de procurori de la D.I.I.C.O.T., recurentul D.M. fiind menţionat la poziţia nr. 32 în enumerarea din hotărâre.
În motivarea Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a reţinut în esenţă, următoarele: procurorii vizaţi de hotărâre au grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel şi nu au susţinut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar dacă funcţionează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. în condiţiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile Legii nr. 303/2004; prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procurorilor numiţi la D.I.I.C.O.T. ar fi eludate dispoziţiile privitoare la promovarea prin concurs în funcţii de execuţie imediat superioare, care reprezintă „o recunoaştere a performanţelor profesionale ale magistraţilor şi constituie o componentă a carierei acestora, are caracter permanent" şi „reprezintă un drept câştigat cu caracter definitiv în evoluţia carierei profesionale"; faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt salarizaţi corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu le conferă de drept gradul profesional corespunzător acestui Parchet.
Problema de drept supusă analizării vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. procurorului E.A. , care a fost numită la D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău (unde funcţionează şi în prezent), începând cu data de 15 decembrie 2005, prin Ordinul nr. 2656 din 27 decembrie 2005 al Procurorului General de pe lângă Î.C.C.J.
Nemulţumirea la D.I.I.C.O.T. s-a făcut ca efect al admiterii la interviul organizat în perioada 10-13 octombrie 2005 în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (4)-(8) din Legea nr. 304/2004, modificată iar C.S.M., secţia procurori, prin hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005 a avizat numirea recurentei în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.
Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acest fapt rezultând în mod expres şi fără echivoc din prevederile art.1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, modificată şi completată prin OUG nr. 131/2006, conform cărora:
„Art. 1. – (1) Prin prezenta lege se înfiinţează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".
Nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, şi promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile şi potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.
Având în vedere modalitatea de înfiinţare a D.I.I.C.O.T. şi de numire a procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T. urmează a fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar naşte în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.
În ceea ce priveşte noţiunea de discriminare, Înalta Curte are în vedere şi practica constantă a C.E.D.O. (Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) în care s-a reţinut că „o distincţie este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă ea nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat".
În speţă, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 şi înfiinţarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condiţiile legii, o funcţie în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândeşte ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Nerecunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaştere a competenţei ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuţiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, structură înfiinţată ca atare prin lege.
De reţinut este şi faptul că, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă şi ultimă instanţă, ceea ce presupune că nu se poate face abstracţie de practica deja existentă la nivelul instanţei care, admiţând cereri de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul procurorilor numiţi la Parchetul Naţional Anticorupţie, structură similară D.I.I.C.O.T., au fost reţinute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecţiei încrederii legitime, al echivalenţei postului şi a gradului, al bunei-credinţe şi al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile şi în sfera largă a raporturilor de serviciu în spaţiul Uniunii Europene".
În acest sens, faţă de practica anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţarea unei alte soluţii decât cea de admitere a cererii de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar echivala cu acceptarea unei practici contradictorii, ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O. Practica C.E.D.O. a reţinut că existenţa unor divergenţe de jurisprudenţă în cadrul celei mai înalte autorităţi judiciare a ţării este în sine contrară principiului securităţii juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenţiei şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (Beian împotriva României).
Cât priveşte susţinerea intimatului cu privire la deciziile pronunţate anterior în această materie de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că acestea nu sunt obligatorii, aceasta urmează a fi înlăturată deoarece rolul unei jurisdicţii supreme, cum este cazul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este acela de a crea o practică judiciară unitară de natură a asigura o interpretare şi aplicare unitară a legii în scopul evitării apariţiei unor divergenţe jurisprudenţiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine şi insecuritate juridică (Păduraru împotriva României Beian împotriva României).
De asemenea, este nerelevantă invocarea caracterului obligatoriu numai în ce priveşte problemele de drept dezlegate în cadrul recursurilor în interesul legii, deoarece nu ne aflăm în prezenţa unei practici contradictorii conform art. 329 C. proc. civ.: pe de altă parte, Secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Î.C.C.J., în această materie judecă în primă şi ultimă instanţă şi are obligaţia de a aplica unitar legea, ceea ce presupune necesitatea respectării propriei jurisprudenţe.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, hotărârea atacată va fi anulată în ce o priveşte pe recurentă şi intimatul va fi obligat să-i recunoască gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de E.A. împotriva hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează hotărârea atacată, în ceea ce o priveşte pe recurentă.
Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască recurentei gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1758/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1760/2008. Contencios → |
|---|
