ICCJ. Decizia nr. 206/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 206/2008
Dosar nr.2615/2/2006
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2615/2/2006, reclamantul G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, anularea rapoartelor de evaluare pentru perioadele 01 decembrie 2003-01 decembrie 2004, respectiv 01 decembrie 2004-01 decembrie 2005 şi obligarea pârâtului la plata c/v în RON a sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul adus prin denigrarea competenţei profesionale.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că rapoartele de evaluare pentru perioadele 01 decembrie 2003-01 decembrie 2004, respectiv 01 decembrie 2004-01 decembrie 2005, prin care i s-a acordat calificativul „satisfăcător", i-au fost aduse le cunoştinţă la data de 13 ianuarie 2006, iar că la data de 18 ianuarie 2006 a contestat aceste rapoarte atât în ceea ce priveşte rezultatul, cât şi procedura de evaluare.
Reclamantul a mai arătat că autoritatea pârâtă a răspuns la contestaţia formulată prin adresa nr. DJC 18 din 31 ianuarie 2006, în sensul că aceasta este prematur introdusă, cu toate că, în opinia sa, raportul de evaluare a fost contestat în termenul de 5 zile calendaristice de la luarea la cunoştinţă a calificativului, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Anexa 3 la HG nr. 1209/2003. A mai opinat reclamantul că lipsa contrasemnării de către Preşedintele Consiliului Concurenţei a raportului de evaluare reprezintă o altă ilegalitate comisă de evaluatori şi că, deşi pe una din copiile de pe evaluări apare semnătura preşedintelui Consiliului Concurenţei, nu este menţionată data, astfel încât rămâne relevantă data la care a luat la cunoştinţă de calificativului acordat.
S-a mai arătat că în data de 01 februarie 2006, respectiv 02 februarie 2006, cele două rapoarte de evaluare au fost recomunicate şi ca atare, la data de 03 februarie 2006, a contestat încă o dată aceste rapoarte, arătând, în ceea ce priveşte perioada de evaluare, că faţă de prevederile art. 3 alin. (2) din Metodologie, primul raport de evaluare ar fi trebuit întocmit în perioada 01 decembrie 2004-31 decembrie 2004, or, în realitate acesta a fost întocmit la data de 13 ianuarie 2006, situaţia regăsindu-se şi pentru perioada 01 decembrie 2004-01 decembrie 2005.
În ceea ce priveşte evaluatorul, având în vedere prevederile art. 3 alin. (3) lit. b) din Metodologie, evaluarea nu s-a făcut de funcţionari publici în subordinea cărora a lucrat în perioada 01 decembrie 2003-01 decembrie 2004, persoana care a făcut evaluarea nefiind în măsură, nici din punct de vedere legal şi nici din punct de vedere practic, să evalueze activitatea sa pe perioada 01 decembrie 2004-01 decembrie 2005.
Referitor la procedura de evaluare, reclamantul a arătat că, potrivit art. 5 din Metodologie, aceasta se desfăşoară în trei etape: completarea raportului de către evaluator, interviul cu persoana evaluată şi contrasemnarea de către funcţionarul public ierarhic superior evaluatorului, or, în cazul de faţă nu a existat un interviu, iar raportul de evaluare nu a fost contrasemnat.
În ceea ce priveşte metoda de evaluare, reclamantul a precizat că este inexplicabilă discrepanţa dintre evaluările în discuţie şi evaluările efectuate în trecut cu privire la activitatea sa, în sensul că, în decurs de câteva luni, performanţa sa profesională a scăzut potrivit evaluărilor, de la calificativul „excepţional", la „ satisfăcător", constatările şi rezultatul evaluărilor contestate fiind cu atât mai puţin explicabil cu cât în cele două perioade evaluate nu au existat lucrări întocmite de acesta care să nu fi fost însuşite de conducerea autorităţii.
A mai arătat reclamantul că rapoartele de evaluare conţin informaţii contradictorii, fiind paradoxal ca la criteriul „însuşirea şi implicarea legislaţiei" activitatea sa să fie notată cu 4, însă la criteriul de performanţă „respectul faţă de lege şi loialitate faţă de interesele instituţiei" nota să fie „1", situaţia exemplificată regăsindu-se, în opinia reclamantului, şi la alte obiective.
În ceea ce priveşte criteriul „abilităţi în utilizarea calculatorului şi a altor echipamente informatice", reclamantul a arătat că, în momentul în care a început să-şi desfăşoare activitatea în cadrul Consiliului Concurenţei, nu a existat cerinţa „utilizarea calculatorului" pentru ocuparea postului în speţă, ulterior cerându-i-se să dovedească abilitări în utilizarea calculatorului, fără a se menţiona însă programele de operare pe care ar trebui să le utilizeze şi nivelul pe care ar trebui să îl aibă cunoştinţele sale.
În plus, în cadrul autorităţii pârâte a fost organizat un curs de operare PC abia în anul 2005, iar reclamantului i-a fost predat un calculator în vederea utilizării la finele anului respectiv, astfel încât, în opinia sa, nu putea să fie evaluată abilitatea folosirii calculatorului în perioadele 01 decembrie 2003-01 decembrie 2004, respectiv 01 decembrie 2004-01 decembrie 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 3674 din 14 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că împrejurarea relativă la neefectuarea evaluărilor în perioadele prevăzute de art. 3 alin. (1) şi alin. (2) din HG nr. 1209/2003 nu poate duce la nulitatea rapoartelor de evaluare, având în vedere, pe de o parte, că legea nu prevede expres o asemenea sancţiune, iar pe de altă parte, că funcţionarul public nu avea un raport de evaluare întocmit pentru perioada 01 decembrie 2003-01 decembrie 2004, fiind astfel prejudiciat din punct de vedere al performanţelor profesionale individuale şi a posibilităţilor de promovare, aceasta fiind situaţia tuturor funcţionarilor publici din cadrul autorităţii pârâte, care au fost reîncadraţi începând cu data de 01 august 2004, în funcţiile prevăzute de noua structură organizatorică.
Totodată, prima instanţă a apreciat că evaluarea din perioada 01 decembrie 2004-01 decembrie 2005, a fost efectuată în mod corect de director adjunct D.P., în conformitate cu prevederile art. 4 din Anexa nr. 3 la HG nr. 1209/2003, acesta fiind funcţionarul public cu funcţie de conducere care coordonează compartimentul în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea reclamantul.
Prima instanţă a constatat, de asemenea, că în raport cu criticile reclamantului, procedura de evaluare a fost respectată, rapoartele de evaluare fiind aduse la cunoştinţa reclamantului, care a formulat obiecţiuni şi le-a semnat, ulterior rapoartele în speţă fiind înaintate spre contrasemnare.
Totodată, în ce priveşte metoda de evaluare, s-a apreciat că cele două rapoarte acopereau împreună activitatea profesională a reclamantului pe parcursul a doi ani consecutivi, fiind efectuate de către doi evaluatori diferiţi, cu funcţii publice de conducere superioare funcţiei ocupate de reclamant, care au apreciat în mod similar performanţele individuale ale acestuia.
S-a mai reţinut că aprecierea gradului de îndeplinire a obiectivului de performanţă aparţine evaluatorului, instanţa neputându-se substitui acestuia, respectiv autorităţii pârâte, având doar posibilitatea de a sancţiona excesul de putere, în speţă nefiind identificate elemente care să conducă la o atare concluzie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs G.G., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., opinând că hotărârea atacată a fost dată cu greşita aplicare a legii, respectiv a HG nr. 1209/2003.
Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant a susţinut că prima instanţă a respins în mod greşit primul capăt de cerere relativ la anularea rapoartelor de evaluare întocmite, fiind evident că evaluarea performanţelor sale individuale a fost făcută în mod arbitrariu de către cei doi evaluatori, cu încălcarea dispoziţiilor HG nr. 1209/2003.
Astfel, opinează recurentul, sub aspectul respectării metodologiei de evaluare, prima instanţă a apreciat şi interpretat incorect dispoziţiile legale privind determinarea obiectivelor individuale şi evaluarea îndeplinirii acestora, în speţă art. 1 şi art. 2 alin. (2) din Anexa nr. 3 din HG nr. 1209/2003, evaluarea sa pentru perioada 01 decembrie 2003-01 decembrie 2004 făcându-se pe baza unei fişe a postului comunicată la data de 16 septembrie 2004, aşadar cu mai puţin de trei luni înainte de expirarea perioadei evaluate.
Totodată, arată recurentul-reclamant, intimatul ar fi trebuit ca, pe baza noii fişe a postului, să revizuiască obiectivele individuale stabilite prin evaluarea anterioară, conform procedurii stabilite de art. 2 alin. (3) din Anexa nr. 3 a HG nr. 1209/2003, o atare revizuire neavând însă loc.
Evaluarea performanţelor individuale profesionale se face în raport de anumite obiective individuale prevăzute cu termene de realizare, or, cunoaşterea a două limbi străine, presupune un termen de realizare realist, care, în opinia recurentului, nu a existat.
Mai mult, precizează recurentul, odată cu întocmirea noii fişe a postului nu i-a fost comunicat faptul că au fost schimbate şi obiectivele individuale, astfel încât, în opinia sa, apare ca nelegală şi incorectă evaluarea pe baza unor criterii din fişa postului care nu au fost transformate în obiective individuale, aşa cum prevede legea.
În ce priveşte perioada în care trebuiau întocmite rapoartele de evaluare, recurentul apreciază că deşi normele legale sunt suficient de clare în acest sens, instanţa de fond nu le-a luat în considerare, pronunţându-se în mod greşit şi reţinând că nu există o încălcare procedurală din acest punct de vedere.
În fapt, precizează recurentul, rapoartele de evaluare contestate au fost întocmite în aceeaşi zi, respectiv 13 ianuarie 2006, depăşindu-se termenul prevăzut de art. 3 alin. (2) din Anexa nr. 3 a HG nr. 1209/2003, în cazul primei evaluări cu mai mult de un an, fapt ce arată că evaluarea performanţelor sale are un caracter arbitrar.
Flagrant în cazul de faţă, apreciază recurentul, este faptul că ambele rapoarte i-au fost comunicate în aceeaşi zi, motiv pentru care în mod evident a fost pus în imposibilitate de a respecta, cel puţin pentru a doua perioadă de evaluare, obiectivele propuse prin primul raport.
De asemenea, susţine recurentul, instanţa a apreciat în mod greşit că D.P. era competent să întocmească evaluarea competenţelor sale profesionale, în condiţiile în care în perioada septembrie, octombrie 2004-septembrie 2005 activitatea a fost desfăşurată în subordinea unei alte persoane, iar că, în realitate, etapa interviului nu a existat, instanţa reţinând în mod greşit că din acest punct de vedere au fost respectate prevederile legale.
În ce priveşte temeinicia rapoartelor de evaluare, recurentul opinează că interpretarea instanţei de fond în sensul că aprecierea gradului de îndeplinire a obiectivului de performanţă aparţine evaluatorului, astfel încât nu se poate substitui acestuia, este total eronată, instanţa fiind ţinută să analizeze cauza sub toate aspectele, inclusiv în ce priveşte temeinicia calificativelor acordate de evaluatori.
Astfel, începând cu anul 1998 şi până în anul 2003 calificativele obţinute au fost numai de „foarte bun" şi „excepţional", în perioada evaluată neexistând lucrări neînsuşite de conducere, iar pârâtul neproducând dovezi din care să rezulte că rapoartele contestate au fost întocmite corect şi că notele acordate sunt întemeiate.
În raport cu această situaţie, recurentul apreciază că ambele rapoarte se sprijină exclusiv pe percepţia subiectivă a evaluatorilor, neexistând vreun document care să confirme calificativele acordate, iar că relevante în ce priveşte conduita sa profesională şi relaţiile cu colegii de serviciu sunt depoziţiile martorilor.
În ce priveşte abilităţile de operare pe calculator, recurentul subliniază că a primit calculator personal abia în luna decembrie a anului 2005, astfel încât evaluarea corectă a acestei cerinţe putea fi făcută numai ulterior acestei date.
În ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, recurentul precizează că, prin rapoartele de evaluare în speţă, i-a fost blocat accesul la o funcţie superioară şi la un salariu mai bun, fiindu-i afectate astfel situaţia profesională, socială şi familială, precum şi prestigiul profesional faţă de colegii săi, având totodată de suportat consecinţe negative sub aspect psihic.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Criticile recurentului-reclamant privitoare la pretinsa apreciere şi interpretare greşită a prevederilor HG nr. 1209/2003, sunt neîntemeiate.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Anexa nr. 3 a HG nr. 1209/2003, evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se realizează prin raportarea criteriilor de performanţă la gradul de îndeplinire a obiectivelor individuale pentru perioada evaluată.
Obiectivele individuale se stabilesc, în conformitate cu prevederea art. 1 din acelaşi act normativ, în baza atribuţiilor prevăzute în fişa postului.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 4 din Anexa nr. 3 a HG nr. 1209/2003, criteriile de performanţă, pe baza cărora se face evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, ordin ce se publică în M. Of. al României, Partea I.
Din probatoriul administrat se constată, pe de o parte, că recurentului i-a fost comunicată fişa postului, acesta semnând de luare la cunoştinţă fără a o contesta, iar pe de altă parte, că evaluarea performanţelor profesionale s-a făcut, potrivit prevederilor legale, în baza criteriilor de performanţă aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Se constată, de asemenea, că deşi recurentul a invocat necorespunderea obiectivelor individuale cu cerinţele prevăzute de art. 2 alin. (2) din Anexa nr. 3 a HG nr. 1209/2003, acesta a procedat la simpla enumerare a acestor cerinţe, fără a preciza, însă, care sunt obiectivele ce în opinia sa nu corespund, precum şi cerinţele pretins a nu fi respectate.
Susţinerea recurentului privind nerespectarea cerinţelor în speţă în ce priveşte criteriul introdus prin fişa postului, cunoaşterea a două limbi străine, nu poate fi reţinută, întrucât se constată că aceasta reprezintă o condiţie specifică privind ocuparea postului, neregăsindu-se, însă, printre obiectivele menţionate în cuprinsul rapoartelor de evaluare contestate.
Nefondată este şi critica recurentului relativă la obligaţia autorităţii pârâte de a proceda la revizuirea obiectivele individuale, întrucât, din art. 3 din Anexa nr. 3 a HG nr. 1209/2003, rezultă că procedura în speţă este facultativă, în sarcina intimatului nefiind instituită o obligaţie în acest sens.
În ce priveşte susţinerea privitoare la nerespectarea perioadei de evaluare, după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, împrejurarea că evaluările nu s-au efectuat în perioadele prevăzute de art. 3 din acelaşi act normativ, nu reprezintă o cauză de nulitate a celor două rapoarte, având în vedere că legea nu prevede o atare sancţiune şi că recurentul, precum şi ceilalţi funcţionari publici din cadrul autorităţii intimate reîncadraţi începând cu 01 august 2004, nu aveau un raport de evaluare întocmit pentru perioada 01 decembrie 2003-01 decembrie 2004, fiind astfel prejudiciaţi din punct de vedere al performanţelor profesionale individuale şi posibilităţilor de promovare.
Se constată, de asemenea, că potrivit probatoriului administrat, evaluarea din perioada 01 decembrie 2004-01 decembrie 2005 a fost efectuată în mod corect de directorul adjunct D.P., în conformitate cu prevederile art. 4 din Anexa nr. 3 la HG nr. 1209/2003, acesta fiind funcţionarul public de conducere care a coordonat compartimentul în care recurentul şi-a desfăşurat activitatea.
Recurentul a mai opinat că etapa interviului în realitate nu a existat, iar că instanţa s-a întemeiat, în ce priveşte acest aspect, în mod exclusiv, pe susţinerile nedovedite ale pârâtului.
În raport cu această susţinere se constată că în conformitate cu prevederile art. 9 din Anexa nr. 3 a HG nr. 1209/2003, interviul, ca etapă a procesului de evaluare, reprezintă un schimb de informaţii care are loc între evaluator şi funcţionarul public, în cadrul căruia se aduc la cunoştinţă funcţionarului public evaluat consemnările făcute de evaluator în raportul de evaluare, iar în cazul în care între funcţionarul public evaluat şi evaluator există diferenţe de opinie asupra consemnărilor făcute, comentariile funcţionarului public se consemnează în raportul de evaluare.
Or, după cum în mod corect a constatat şi prima instanţă, această etapă a fost îndeplinită, în ambele rapoarte contestate fiind menţionate comentariile funcţionarului public evaluat, în speţă ale recurentului, finalitatea textului de lege fiind astfel atinsă.
Totodată, potrivit aceluiaşi text de lege, evaluatorul poate modifica raportul de evaluare dacă se ajunge la un punct de vedere comun, în cazul de fată, neprocedându-se la o modificare.
Ulterior acestei etape, rapoartele în speţă au fost înaintate spre contrasemnare, în conformitate cu prevederile art. 10 din Anexa nr. 3 la HG nr. 1209/2003.
Nefondată este şi critica potrivit căreia instanţa de fond nu a analizat cauza sub toate aspectele.
În raport cu această susţinere se constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că aprecierea gradului de îndeplinire a obiectivului de performanţă, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, aparţine evaluatorului, instanţa putând sancţiona doar excesul de putere, în speţa de faţă, neregăsindu-se însă indicii în acest sens, ci, dimpotrivă, din probatoriul administrat rezultând elemente ce au confirmat acordarea calificativelor la anumite criterii.
Astfel, martorii audiaţi S.E.C., colegă de birou cu recurentul până în anul 2004, şi C.B., angajat în cadrul autorităţii intimate până în luna martie a aceluiaşi an, aşadar până la începutul perioadei evaluate, fac referire la calificativele obţinute de recurent anterior perioadei în discuţie, aceste aspecte fiind însă necontestat de intimată şi totodată dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În plus, din ambele declaraţii rezultă că, în opinia martorilor, cunoaşterea limbii engleze nu ar fi fost necesară, deşi, potrivit fişei postului, aceasta reprezintă o condiţie specifică, precum şi faptul că autoritatea intimată a organizat cursuri de perfecţionare în acest sens.
Totodată, martorul C.B. a declarat că în perioada anterioară plecării sale din cadrul autorităţii, aşadar anterior lunii martie a anului 2004, direcţiile erau dotate cu calculatoare, chiar dacă apreciate de acesta ca fiind în număr mic în raport cu utilizatorii.
De menţionat este faptul că prin Ordinul nr. 4520/2004 pentru aprobarea Criteriilor de performanţă pe baza cărora se face evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici pentru anul 2004, ordin publicat în M. Of. al României, este prevăzut criteriul de performanţă constând în abilitatea de utilizarea a calculatorului şi a altor echipamente informatice.
Aşadar această cerinţă reprezintă, pe de o parte, o condiţie specifică de ocupare a postului, potrivit fişei postului, iar pe de altă parte, un criteriu de performanţă aprobat potrivit procedurii instituite de Anexa nr. 3 a HG nr. 1209/2003.
Susţinerea recurentului în ce priveşte primirea calculatorului personal în luna decembrie a anului 2005 este lipsită de relevanţă, în condiţiile în care, potrivit declaraţiei martorului C.B., direcţia în care acesta îşi desfăşura activitatea era dotată cu calculatoare şi aceasta, evident, în scopul îndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor.
Totodată, în măsura în care recurentul aprecia că pentru îndeplinirea atribuţiilor sale în condiţii optime este necesar un calculator individual, avea posibilitatea, potrivit prevederilor legale, de a aduce la cunoştinţa autorităţii acest fapt şi de a face demersuri în vederea dotării.
Or, efectuarea unor astfel de demersuri nu rezultă din probatoriul administrat sau din susţinerile recurentului.
Totodată, după cum s-a reţinut şi în cuprinsul deciziei atacate, răspunsurile la interogatoriile administrate în cauză confirmă acordarea calificativelor la anumite criterii, precum şi o atitudine a recurentului care nu este în concordanţă cu specificul activităţilor inspectorului de concurenţă din perspectiva evoluţiei modului concurential şi rolului Consiliului Concurentei.
Aşadar, în mod judicios prima instanţă a apreciat că evaluările au fost efectuate cu respectarea Anexei nr. 3 a HG nr. 1209/2003, rapoartele contestate fiind temeinice şi legale prin prisma prevederilor legale aplicabile.
În atare condiţii, prima instanţă a soluţionat în mod corect şi cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea autorităţii pârâte la plata de daune morale.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.G. împotriva sentinţei civile nr. 3674 din 14 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1957/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 21/2008. Contencios. Conflict de competenţă.... → |
|---|
