ICCJ. Decizia nr. 215/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 215/2008
Dosar nr.2674/2/2007
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 aprilie 2007 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul D.G. a solicitat, în contradictoriu cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor, anularea notei de transfer la Penitenciarul Giurgiu şi punerea în aplicare a mandatelor de transfer emise de instanţele de judecată, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, raportat la art. 208-209 din HG nr. 1897/ 2006.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că Autoritatea Naţională a Penitenciarelor a încălcat prevederile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 275/2006.
S-a mai susţinut că prin nota de transfer a cărei anulare o solicită, îi este încălcat dreptul la vizită, dat fiind faptul că mama sa, persoană în etate, nu îl poate vizita la Penitenciarul Giurgiu, precum şi dreptul la vorbitor, soţia sa fiind arestată la Penitenciarul Rahova.
La termenul din 27 iunie 2007, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială, iar prin sentinţa civilă nr. 1848 din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul invocă motive privind punerea în aplicare a mandatelor de transfer, deci privind executarea pedepsei privative de libertate, astfel încât în speţă sunt incidente prevederile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 275/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că, dată fiind calitatea de autoritate centrală a pârâtei, competenţa de soluţionare a cauzei în fond revine, exclusiv, Curţii de apel.
A mai opinat recurentul-reclamant că prevederea art. 38 din Legea nr. 275/2006, are în vedere administraţia locului de deţinere şi, nici într-un caz, administraţia centrală.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin prevederea art. 38 din Legea nr. 275/2006, legiuitorul a reglementat o procedură specială de soluţionare a cererilor persoanelor aflate în detenţie, cu privire la drepturile acestora.
Cererea introductivă de instanţă, se referă la executarea pedepsei privative de libertate, la o pretinsă încălcare a drepturilor reclamantului, persoană aflată în detenţie, situaţie în care, potrivit Legii nr. 275/2006, competenţa de soluţionare a pricinii revine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află pârâta, respectiv Judecătoriei Sectorului 2.
Înalta Curte apreciază că, faţă de caracterul special al prevederilor art. 38 din Legea nr. 275/2006, susţinerile recurentului relative la calitatea de autoritate centrală a pârâtei şi la competenţa instanţei, în raport cu această calitate, nu pot fi reţinute.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G. împotriva sentinţei civile nr. 1848 din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 21/2008. Contencios. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 219/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
---|