ICCJ. Decizia nr. 2343/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2343/2008
Dosar nr. 422/46/2007
Şedinţa publică din 6 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Piteşti, reclamantul V.M. a solicitat în contradictoriu cu M.I.R.A. ca instanţa să dispună recunoaşterea, situaţiei de drept, respectiv încetarea calităţii de ofiţer activ la data de 14 august 1997.
În motivarea cererii se arată că prin Decizia nr. 216 din 3 decembrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie s-a stabilit că ordinul ministerial sancţionator a început să-şi producă efecte începând cu data de 14 august 1997, rezultând faptul că în intervalul 30 aprilie 1991 - 14 august 1997 reclamantul a avut în continuare calitatea de ofiţer activ.
Prin sentinţa nr. 52/F-C din 28 mai 2007 a Curţii de Apel Piteşti a fost respinsă acţiunea reclamantului dar şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul M.I.R.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul urmăreşte, printr-o acţiune care îmbracă o altă formă juridică, să repună în discuţie, situaţii de fapt tranşate prin hotărâri irevocabile, respectiv efectele şi valabilitatea Ordinului Ministrului de Interne nr. 11/01597 din 30 aprilie 1991 şi încercând, să impunea concluzia că momentul de la care acest ordin produce efecte este momentul comunicării, respectiv data de 14 august 1997.
Or, ceea ce s-a statuat prin hotărârile intrate în puterea lucrului judecat este faptul că din momentul comunicării actului administrativ curge termenul de introducere a unui plângeri prealabile împotriva actului care a produs vătămarea într-un drept sau interes legitim.
Mai mult, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a încercat pe calea unei acţiuni în constatare să obţină ceea ce nu a reuşit pe calea acţiunii în realizare, situaţie în care este pusă în discuţie însăşi admisibilitatea unei astfel de acţiuni, pe care practica şi doctrina, în raport cu dispoziţiile legale, au calificat-o ca fiind inadmisibilă.
Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost respinsă pentru că nu s-a apreciat ca fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., respectiv identitatea de părţi, obiect şi cauză pentru că obiectul prezentei acţiuni este recunoaşterea situaţiei de drept că încetarea calităţii de ofiţer activ a avut loc la data de 14 august 1997, iar cel al cauzelor soluţionate anterior era obligarea M.I.R.A. la acordarea gradelor militare, constatarea nulităţii absolute a Ordinului Ministrului de Interne nr. 11/01597 din 30 aprilie 1991.
Împotriva acestei sentinţe a fost declarat recurs de către reclamantul V.M. solicitând modificarea acesteia.
Un prim motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. pentru că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut.
Este criticată sentinţa pronunţată de instanţa de fond pentru că deşi a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, la dezbaterea pe fond a invocat o excepţie din oficiu, care nu a fost pusă în discuţia părţilor, cu nerespectarea dreptului părţilor de a se apăra şi principiului contradictorialităţii.
Despre celelalte hotărâri judecătoreşti se arată că soluţiile au fost date în baza excepţiilor tardivităţii sau inadmisibilităţii.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pentru că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde menţiunile pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii deoarece nu s-a motivat soluţia de respingere a capătului de cerere solicitat.
Este invocat ca motiv de recurs şi cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii fiindcă a respins ca neîntemeiată acţiunea în constatare bazată pe art. 111 C. proc. civ. şi s-au făcut aprecieri eronate cu privire la momentul în care intră în vigoare un act administrativ cu caracter individual.
Un ultim motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 3041 C. proc. civ. pentru că deşi instanţa de fond a respins excepţia de autoritate de lucru judecat, totuşi, a susţinut că nu ţine seama de hotărârile irevocabile pronunţate.
Cauza a fost suspendată în baza art. 242 C. proc. civ., iar la repunerea cauzei pe rol a fost invocată excepţia de nelegalitate a Ordinului Ministrului de Interne nr. 11/01597 din 30 aprilie 1991, excepţie la care recurentul a renunţat, solicitând judecarea recursului.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente.
Primul motiv de recurs invocat nu este fondat pentru că instanţa de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut pentru că excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de M.I.R.A., a fost respinsă iar ulterior, instanţa de fond nu a invocat din oficiu o altă excepţie care să nu fi fost pusă în discuţia părţilor. Excepţia soluţionată prin respingere a fost pusă în discuţia părţilor, aşa cum rezultă din Încheierea din 21 mai 2007 iar acţiunea a fost respinsă pe fond dar în considerentele sentinţei s-au făcut referiri la alte hotărâri judecătoreşti ce au soluţionat litigii între aceleaşi părţi şi care vizau un act administrativ.
Hotărârea instanţei de fond este motivată în fapt şi în drept, nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii astfel că nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat, motiv prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Instanţa de fond a motivat atât respingerea excepţiei invocate dar şi soluţia dată pe fond, în conformitate cu prevederile art. 261 C. proc. civ.
Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat pentru că hotărârea instanţei de fond nu este dată cu aplicarea greşită a legii.
Aşa cum instanţa de fond a reţinut prin acţiunea formulată reclamantul încearcă să pună în discuţie chestiuni tranşate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care au soluţionat alte litigii ale acestuia cu M.I.R.A.
Această cauză nu poate fi soluţionată prin încălcarea principiului puterii de lucru judecat care nu trebuia confundat cu excepţia autorităţii de lucru judecat.
Prin celelalte litigii s-a stabilit, în mod irevocabil că Ordinul Ministrului de Interne nr. 11/01597 din 30 aprilie 1991 este valabil pentru că nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească, indiferent dacă soluţionarea acţiunilor anterioare s-a făcut printr-o excepţie sau pe fond, soluţia a fost de respingere.
În cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. pentru că chiar dacă hotărârea este analizată sub toate aspectele, ea este legală şi temeinică, pentru că instanţa de fond nu putea să nu ţină seama de hotărârile judecătoreşti irevocabile pronunţate anterior.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.M. împotriva sentinţei civile nr. 52/F-C din 28 mai 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2317/2008. Contencios. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 2492/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
