ICCJ. Decizia nr. 48712009/2008. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 48712009
Dosar nr. 7451/2/2008
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1265 din 5 octombrie 2006, a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6918 din 19 octombrie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost admisă acţiunea reclamanţilor formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, dispunându-se anularea Dispoziţiei nr. 5180 din 23 ianuarie 2006 emisă de acesta şi obligarea la emiterea unei decizii prin care să se prevadă acordarea către reclamanţi a unor măsuri reparatorii prin echivalent, constând în alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 2.
La data de 21 octombrie 2007, reclamanţii s-au adresat Primăriei Municipiului Bucureşti prin Primar, solicitând emiterea unei dispoziţii potrivit dispozitivului sentinţei civile nr. 1265 din 5 octombrie 2006, iar ulterior au notificat pârâtul la 24 septembrie 2007, prin intermediul Biroului executorului judecătoresc în acelaşi sens.
Prin sentinţa nr. 359 din 3 februarie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte cererea formulată de reclamanţi, a obligat pârâta la emiterea unei dispoziţii privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în alte bunuri sau servicii potrivit sentinţei civile nr. 1265 din 5 octombrie 2006 şi în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a aplicat conducătorului autorităţii publice pârâte o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentinţe; a respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru daunele materiale ca neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că prin nepunerea în executare a sentinţei civile nr. 1265 din 5 octombrie 2006, s-a produs reclamanţilor o vătămare în drepturile lor legitime, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru lipsă de folosinţă asupra terenului a cărui restituire s-a dispus prin echivalent, Curtea a apreciat că suma solicitată de reclamanţi, stabilită în urma efectuării unor expertize evaluatorii extrajudiciare nu poate fi considerată ca reprezentând lipsă de folosinţă, proba cu expertiza evaluatorie nefiind administrată în cadrul prezentei cauze.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Bucureşti – prin Primarul General, criticând-o ca nelegală şi neîntemeiată, întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii.
S-a motivat recursul pe două excepţii procesuale respectiv autoritatea de lucru judecat şi inadmisibilitatea acţiunii de fond.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Examinând cererea de recurs, actele dosarului şi vis-à-vis de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat; o cerere poate fi judecată o singură dată şi nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară dată într-un alt proces. Art. 1201 C. civ. prevede: „Este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între acelaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate".
În speţă, tripla identitate prevăzută în mod expres de lege nu se regăseşte, doar părţile sunt aceleaşi, obiectul şi cauza diferă în sentinţa nr. 1265/2006 definitivă şi irevocabilă şi sentinţa aici recurată.
Aşa fiind se constată că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se admite această excepţie.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa recurată, instanţa de contencios administrativ în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 a pronunţat o soluţie în raport cu sentinţa civilă nr. 1265/2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 6918/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Art. 22 din Legea nr. 554/2004 precizează că hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile date potrivit dispoziţiilor acestei legi sunt titluri executorii.
Art. 24 din Legea nr. 554/2004 pe care se fondează prezenta acţiune, vorbeşte despre obligaţia executării la parag. (3) menţionându-se că aceste hotărâri definitive şi irevocabile sunt pronunţate de instanţa de contencios administrativ.
În cauză hotărârea asupra căreia în temeiul art. 24 al Legii nr. 554/2004 s-a pronunţat instanţa fondului este o hotărâre definitivă şi irevocabilă dată de secţia civilă.
Aşa fiind se va admite recursul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General. Se va modifica sentinţa atacată şi se va respinge acţiunea reclamanţilor ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţei nr. 359 din 3 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3266/2008. Contencios. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 2393/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
