ICCJ. Decizia nr. 2499/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2499/2008
Dosar nr. 88/33/2008
Şedinţa publică din 17 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamantul T.M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 21409 din 27 iunie 2007, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiat şi, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în urma Dictatului de la Viena a fost nevoit să se refugieze cu familia sa din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale martorilor P.D. şi D.V. din care a rezultat că acesta, împreună cu familia, s-a refugiat deoarece au fost alungaţi din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
La dosar a fost depusă Hotărârea nr. 18370 din data de 23 august 2005 prin care li se recunoaşte martorului D.V. calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepţia tardivităţii acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 191 din 14 februarie 2008 Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea ca tardiv formulată.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că împotriva hotărârii atacate recurentul putea formula contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T.M.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că petiţionarul a respectat întrutotul termenul indicat/menţionat de autoritatea emitentă a hotărâri în cuprinsul ei - 6 luni - drept termen de introducere a contestaţiei la Curtea de Apel Cluj.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Recurentul-reclamant şi-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri şi a celei cu martori.
În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calităţii de persecutat din motive etnice, este necesar, ca cel puţin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeaşi situaţie cu reclamantul.
Or, în cauză a fost depusă Hotărârea nr. 18370 din data de 23 august 2005 din care rezultă că martorul D.V. s-au aflat în aceeaşi situaţie cu cea a reclamantului.
Aşadar, înscrisurile şi declaraţiile martorilor pe care recurentul le invocă în susţinerea acţiunii, respectă cerinţele prevăzute de lege.
Situaţia creată pentru reclamant şi familie, s-a datorat persecuţiilor etnice, exercitate după Dictatul de la Viena.
Datorită faptului că instanţa de fond a respins acţiunea ca tardiv formulată, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică.
În conţinutul hotărârii atacate pârâta a menţionat faptul că petentul are drept de contestaţie în termen de 6 luni de la comunicare, conform Legii contenciosului administrativ.
Raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, pentru a i se asigura accesul reclamantului la examinarea pe fond a cauzei, este necesar a se aprecia dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru repunerea reclamantului în termenul de formulare al contestaţiei, prevăzut de art. 7 din Legea nr. 188/2000, având în vedere menţiunea făcută de Casa de Pensii în hotărârea atacată, de vârsta înaintată a petentului, de lipsa de informare şi de inducerea în eroare de către pârâtă prin precizarea că „are drept de contestaţie în termen de 6 luni de la comunicare la Curtea de Apel.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată cu consecinţa trimiteri cauzei aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.M.I. împotriva sentinţei civile nr. 191 din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2498/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2500/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
