ICCJ. Decizia nr. 313/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 313/2008
Dosar nr.10724/2/2006
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 13 decembrie 2006, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a mun. Bucureşti anularea hotărârii nr. 16122/366 din 31 iulie 2006 emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecinţa acordării drepturilor cuvenite.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, acte de stare civilă, situaţie avere imobilă rurală pe numele T.B. arătând că s-a născut în anul 1944, în perioada de refugiu a părinţilor săi, strămutaţi din Bulgaria ca urmare a Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 763 din 14 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.M., a dispus anularea hotărârii nr. 16122/366 din 31 iulie 2006 emisă de Casa de Pensii a mun. Bucureşti şi a constatat că reclamanta are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 de aprobare a OG nr. 105/1999, obligând pârâta să emită o hotărâre în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege pentru perioada de la 28 februarie 1944 până la 6 martie 1945, începând cu laugust 2006.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, examinând actele şi lucrările dosarului, a constatat că reclamanta s-a născut la data de 28 februarie 1944, iar în perioada cuprinsă între data naşterii sale şi sfârşitul intervalului pentru care legea acordă drepturi reparatorii, a suferit aceleaşi privaţiuni, direct sau indirect, alături de părinţi.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat, în termen legal, recurs, pârâta Casa de Pensii a mun. Bucureşti susţinând că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile menţionate în art. 1 din Legea nr. 189/2000, deoarece prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul legii menţionate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate. Intimata nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România pentru a susţine că a avut alt domiciliu şi a fost obligată să-l schimbe în altă localitate. De altfel, nu se menţionează în prevederile legii că ar putea beneficia şi cei născuţi ulterior datei strămutării părinţilor.
Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, de motivele invocate de recurentă, precum şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus-menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie întrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie ca şi părinţii lor, al căror statut l-au dobândit.
Prin consecinţă, copiii care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Astfel, cu actele de stare civilă, precum şi cu înscrisul ce constată situaţia averii imobiliare, reclamanta a făcut dovada că s-a născut la data de 29 februarie 1944, în comuna N.B., judeţul Tulcea, unde părinţii săi se refugiaseră din Bulgaria, împrejurări care, de altfel, sunt recunoscute şi de către intimata-pârâtă.
Aşa fiind, în mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamanta, începând cu data naşterii sale, a suferit aceleaşi condiţii nefavorabile ca şi familia sa, astfel că şi aceasta este îndrituită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată, ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a mun. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 763 din 14 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 267/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 314/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
