ICCJ. Decizia nr. 314/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 314/2008
Dosar nr.4703/1/2007
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 65/PI din 2007 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul C.T.S. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia de Frontieră Timişoara şi Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, precum şi cererea de intervenţie în favoarea reclamantului formulată de intervenientul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, aşa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:
Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale, invocată de pârâtul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a constat că acesta are calitate procesuală conferită de calitatea de emitent a unuia din actele contestate, a cărui legalitate se discută în contextul atacării atât a actului sancţionator - ca act administrativ în înţelesul dat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cât şi a actelor subsecvente.
Pe fondul cauzei, instanţa arătat că actele atacate de reclamant sunt date cu respectarea reglementărilor speciale din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, respectiv art. 5, 7 şi următoarele, fiind urmată procedura dispusă de legea specială şi reglementările date în executarea legii, din ordinele MAI nr. 400/2004 şi 600/2005. Aşadar, C. mun. se aplică funcţionarilor cu statut special doar în măsura în care regulile speciale nu conţin dispoziţii asupra cererilor analizate, situaţie neregăsită în speţă.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 49 şi urm. C. proc. civ. a respins cererea de intervenţie formulată în favoarea reclamatului de către Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul C.T.S. invocând în drept art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul critică hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie. Susţine că hotărârea criticată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Intimatele-pârâte Direcţia Poliţiei de Frontieră şi Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei criticate.
Examinând actele şi lucrările dosarului din întreg cursul procesual, în raport cu prevederile art. 3041 C. proc. civ. incidente în cauză, ca şi prin prisma criticilor prezentate de recurent, Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 octombrie 2006, recurentul-reclamant a solicitat anularea dispoziţiei nr. 845131 din 13 septembrie 2006 emisă de Şeful Inspectoratului Judeţean al Politiei de Frontieră Timiş prin care s-a dispus aplicarea sancţiunii disciplinare „mustrare scrisă", anularea dispoziţiei nr. 810818 din 29 septembrie 2006 emisă de Directorul Direcţiei Poliţiei de Frontieră Timişoara prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamant împotriva acestei dispoziţii, anularea Notei Raport a Corpului de Control al MAI nr. 5/103211 din 22 august 2006, restituirea drepturilor salariale, de la data aplicării sancţiunii, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În virtutea rolului activ, prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 167 alin. (1) C. proc. civ., instanţa ar fi trebuit să administreze probele pe care le-ar fi considerat necesare, înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Mai mult decât atât, deşi instanţa a reţinut că recurentul nu a fost în măsură să combată convingător netemeinicia şi legalitatea actelor atacate, a omis să suplimenteze probatoriul din care să rezulte neglijenţa în serviciu a reclamantului, pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică.
Pe de altă parte, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înşiruire de fapte şi argumente, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să se răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile formulate de către părţi.
Rejudecând cauza, instanţa în fond urmează să dispună suplimentarea probatoriului, în sensul administrării probei din care să rezulte dacă a existat neglijenţă în serviciu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul şi potrivit art. 312 alin. (1)-(3) constatând că modificarea sentinţei nu este posibilă, fiind necesară suplimentarea probatoriului, hotărârea va fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C.T.S. împotriva sentinţei civile nr. 65/PI din 14 martie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 313/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 315/2008. Contencios. Strămutare. Fond → |
|---|
