ICCJ. Decizia nr. 3151/2008. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3151/2008
Dosar nr. 2727/1/2008
Şedinţa publică din 26 septembrie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1032 din 13 martie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de N.N. împotriva sentinţei civile nr. 87 din 24 mai 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că recurentul nu a răspuns corespunzător unor întrebări legate chiar de statutul profesiei de avocat, împrejurare care a determinat în mod legal pe intimaţi să-i refuze primirea în profesie fără examen, în limitele dreptului de apreciere conferit prin Legea nr. 51/1995.
Cererea recurentului nu a fost respinsă pe criterii de oportunitate, ci pentru neîndeplinirea condiţiilor legale.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul N.N., invocând, în drept, prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea cererii sale, contestatorul a susţinut, în principal, incidenţa cazului prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., în sensul că instanţa de recurs a omis, din greşeală, să cerceteze două dintre motivele de modificare sau de casare pe care le-a invocat: critica referitoare la lipsa unor dovezi din care să rezulte că nu a răspuns corespunzător la interviul desfăşurat în vederea primirii în profesie şi motivul privind lipsa de temei legal al respingerii cererii sale pe criterii de oportunitate.
În subsidiar, contestatorul a arătat că instanţa de recurs a comis o greşeală materială cu caracter procedural atunci când a invocat dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ca temei al respingerii recursului ca nefondat, motiv de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 alin. (1) teza întâi C. proc. civ.
În fine, contestatorul a arătat că instanţa de fond şi instanţa de recurs i-au încălcat drepturile reglementate de Constituţia României în art. 15, art. 16, art. 21, art. 52 şi art. 53 şi de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, amendată prin Protocolul 11, în art. 1, art. 6, art. 14 şi prin Protocolul nr. 12, în art. 1.
Examinând contestaţia în anulare prin prisma prevederilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte constată că niciunul dintre motivele invocate de contestator nu este fondat.
Din conţinutul deciziei contestate rezultă că instanţa de control judiciar a analizat toate motivele de recurs invocate de parte, găsindu-le nefondate. Instanţa de recurs nu are obligaţia de a examina separat şi de a răspunde fiecărui argument folosit de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare sau de modificare, ci este îndreptăţită să le grupeze şi să le răspundă printr-un considerent comun.
Or, în Decizia atacată, instanţa a analizat pe larg criticile privind procedura aplicabilă pentru primirea în profesia de avocat, natura juridică şi modalitatea de desfăşurare a probei cu interviul luat candidaţilor şi exercitarea dreptului de apreciere de care dispun structurile profesionale, neexistând o omisiune de cercetare a niciunui motiv de recurs în sensul art. 318 teza a doua C. proc. civ.
De asemenea, Înalta Curte constată că noţiunea de „greşeală materială" la care se referă art. 318 teza întâi C. proc. civ. are în vedere o greşeală de ordin procedural care poate consta în confundarea sau neobservarea unor elemente importante ale dosarului sau a unor date materiale esenţiale în soluţionarea cauzei. Nu pot fi invocate, pe această cale, pretinse greşeli de judecată, legate de aprecierea probelor sau de interpretarea şi aplicarea legii.
De altfel, art.20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 instituie unele norme speciale în materia judecării recursului în contenciosul administrativ, astfel încât invocarea lui în motivarea deciziei de recurs nu este deloc inadecvată.
Având în vedere toate considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., contestatorul va fi obligat să-i plătească intimatei U.N.B.R. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat, conform chitanţei din 15 aprilie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de N.N. împotriva Deciziei nr. 1032 din 13 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Obligă contestatorul N.N. la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către U.N.B.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3139/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3169/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
