ICCJ. Decizia nr. 3171/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3171/2008
Dosar nr. 2070/33/2007
Şedinţa publică din 30 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 26 noiembrie 2007, reclamanta V.D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea Hotărârii nr. 22453 din 5 noiembrie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de actele normative menţionate, începând cu data de 1 decembrie 2007.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat, în esenţă, că se consideră îndreptăţită să i se stabilească statutul de refugiat potrivit actelor normative invocate, întrucât s-a născut la 12 noiembrie 1943 în comuna Sânpetru, judeţul Cluj, mama sa fiind refugiată în această localitate în perioada 1 septembrie 1940 - 31 martie 1945.
Prin sentinţa civilă nr. 291/2008 din 6 martie 2008 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei V.D.M., a anulat Hotărârea 22453 din 5 noiembrie 2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 12 noiembrie 1943 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2007. Totodată, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la 12 noiembrie în comuna Sânpetru, judeţul Cluj, pe timpul refugiului familiei sale din localitatea de domiciliu, Cojocna, judeţul Cluj, în localitate Sănpetru, judeţul Mureş, ca urmare a persecuţiilor exercitate de autorităţile horthyste după cedarea Ardealului de Nord în anul 1940.
În acest sens au fost avute în vedere actele de stare civilă şi înscrisurile depuse la dosar, între care şi o copie a extrasului din Registrul stării civile al comunei Sânpetru, cu copii născuţi în anul 1943 precum şi declaraţiile martorilor C.E. şi C.D.R.
De asemenea, în scopul formării unei convingeri clare asupra situaţiei deduse judecăţii, instanţa de fond a procedat la audierea martorei C.D.R., precum şi la luarea unui interogatoriu reclamantei, ambele mijloace de probă administrate confirmând susţinerile din acţiune.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj. Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că intimata - reclamantă nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a i se stabili calitatea de refugiat, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu a familiei sale, fără a-şi schimba domiciliul, iar naşterea a avut loc pe un teritoriu aparţinând statului român, neputându-se considera că aceasta a suferit persecuţii din motive etnice.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii, prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care familia sa a părăsit localitatea de domiciliu, Cojocna, judeţul Cluj, refugiindu-se în Sănpetru de Câmpie, satul Bârlibaş, judeţul Mureş, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuţiilor exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate – aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999 – a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Câtă vreme reclamanta a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugierii familiei sale din localitatea de domiciliu ca urmare a persecuţiilor de natură etnică exercitate în condiţiile istorice ale aplicării Dictatului de la Viena nu se poate refuza acesteia beneficiul drepturilor prevăzute de lege.
Nu poate fi primit motivul de recurs potrivit căruia reclamanta nu a suportat persecuţii de natură etnică, deoarece s-a refugiat pe teritoriul Statului Român. În acest sens, urmează a fi avută în vedere Decizia nr. 41 din 7 mai 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, potrivit căreia drepturile menţionate se acordă „indiferent dacă localitatea în care au fost strămutate ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţie românească sau sub dominaţia altui stat".
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 291/2008 din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3169/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3175/2008. Contencios. Obligaţia de a face.... → |
|---|
