ICCJ. Decizia nr. 3206/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3206/2008
Dosar nr. 6429/2/2007
Şedinţa publică din 1 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 13 septembrie 2007 la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanţii B.R., B.N., C.C.M., D.O.A., E.I.S., I.Ş.C., M.C., M.L., P.G., P.D., P.I., R.N.L., S.N.R., T.C., T.F.T., Ţ.A.D., V.G. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A. şi O.R.I., obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2004 - 2006 şi sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflaţie, de la data naşterii dreptului, la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, potrivit art. 37 alin. (2) din OGnr. 58/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare s-a stabilit că, la plecarea în concediu de odihnă, poliţistul primeşte o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu, acordarea acestui drept fiind suspendată prin legi bugetare succesive, în perioada 2003 - 2006. Reclamanţii au mai arătat că, prin art. 2 alin. (1) din OUG nr. 118/2004 a fost suspendată acordarea sporului de fidelitate, prevăzut a se acorda prin art. 6 din OG nr. 38/2003.
Pârâtul M.I.R.A. a formulat cerere de chemare în garanţie a M.E.F.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3158 din 5 decembrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamanţii B.R., B.N., C.C.M., D.O.A., E.I.S., I.Ş.C., M.C., M.L., P.G., P.D., P.I., R.N.L., S.N.R., T.C., T.F.T., Ţ.A.D., V.G. în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A. şi O.R.. A obligat pârâţii la plata către reclamanţi a drepturilor băneşti reprezentând prima de concediu pe anii 2004 - 2006, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii şi la plata sporului de fidelitate aferent perioadei 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005, actualizat cu indicele de inflaţie, la data plăţii. A admis cererea de chemare în garanţie.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că, reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească sumele reprezentând prima de vacanţă şi spor de fidelitate, întrucât suspendarea acordării acestor drepturi prin legi bugetare succesive nu echivalează cu anularea dreptului, în cauză fiind un drept câştigat iar o interpretare contrară ar avea ca efect, lipsirea dreptului de conţinut.
În considerarea faptului că, bugetul de stat este gestionat de M.E.F. s-a admis cererea de chemare în garanţie a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, chematul în garanţie M.E.F., criticând sentinţa în temeiul art. 304 pct. 4 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ. Recurentul invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.F., faţă de prevederile Legii nr. 500/2002 arătând şi că nu există niciun fel de raporturi de muncă între această instituţie şi reclamanţi sau faţă de pârâţi.
În subsidiar, faţă de suspendarea acordării drepturilor solicitate, prin legi bugetare succesive, recurentul solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Examinând cauza în raport cu criticile aduse sentinţei, cu apărările formulate şi probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Curtea reţine că, situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond, reclamanţii având calitatea de funcţionar public – poliţist, în cadrul O.R.I., cu excepţia reclamantului B.N. în prezent pensionar al M.I.R.A., fiindu-le aplicabile revederile art. 6 şi art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, potrivit cărora salariaţii acestor instituţii pârâte beneficiază de primă de concediu.
Instanţa de fond a soluţionat însă în mod greşit, cererea de chemare în garanţie a M.E.F., având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acţiune în contencios administrativ nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să nu fi soluţionat în termen legal ori să fi refuzat nejustificat, rezolvarea unei cereri a reclamantului, referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Or, recurentul - chemat în garanţie nu a emis niciun act administrativ de natură să vatăme interesele reclamanţilor într-un drept sau într-un interes legitim al acestora.
Atribuţiile M.E.F. în elaborarea şi gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituţiei la plata unor drepturi salariale către angajaţi ai altui minister ordonator principal de credite şi nici obligarea sa la alocarea fondurilor necesare plăţii primelor de concediu cuvenite reclamanţilor angajaţi în cadrul altui minister, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamanţi şi pârâţi.
Faţă de cele de mai sus, susţinerile recurentului pe fondul cauzei, urmează a fi înlăturate.
În considerentele Deciziei nr. 12 din 5 februarie 2007 pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se reţine că, drepturile persoanelor în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, renunţări sau limitări, ele sunt apărate de stat împotriva oricăror încălcări, manifestări de subiectivism, abuz sau arbitrariu, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 C. muncii.
În consecinţă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că se va respinge cererea de chemare în garanţie a M.E.F., formulată de M.I.R.A., menţinând celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 3158 din 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că, respinge cererea de chemare în garanţie a M.E.F. formulată de M.I.R.A. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3182/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3210/2008. Contencios → |
|---|
