ICCJ. Decizia nr. 3373/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3373/2008
Dosar nr. 819/57/2007
Şedinţa publică din 9 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C. SA Deva a chemat în judecată A.N.A.F. şi D.G.F.P. Hunedoara solicitând:
- anularea deciziei din 15 februarie 2007 a A.N.A.F. prin care s-a dispus virarea în contul deschis la Trezoreria Deva a sumei de 701.237 lei reprezentând T.V.A. dedusă cu care nu s-au reîntregit disponibilităţile primite de la bugetul de stat şi contul deschis tot la Trezoreria Deva a sumei de 45.303 lei reprezentând T.V.A. dedusă cu care nu s-au reîntregit disponibilităţile băneşti primite de la bugetul local;
- anularea deciziei din 15 februarie 2007 privind nemodificarea deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală din 15 februarie 2007;
- anularea deciziei din 20 aprilie 2007 prin care s-a respins contestaţia împotriva dispoziţiei din 15 februarie 2007;
- suspendarea executării actelor administrative până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii se arată că actele fiscale atacate sunt nelegale şi netemeinice, întrucât societatea reclamantă având ca obiect de activitate furnizarea energiei termice către consumatorii finali situaţi pe raza municipiului Deva, a primit fonduri de la bugetul de stat şi local pentru retehnologizarea, modernizarea şi dezvoltarea sistemelor centralizate de producere şi distribuire a energiei termice aflate în domeniul public al municipiului Deva, lucrări pentru care a încheiat contracte, folosind sumele alocate de la bugetul de stat şi de la bugetul local pentru plata acestor lucrări şi nu în alt scop.
În cursul lunii septembrie 2006, mai arată reclamanta, a solicitat efectuarea unei inspecţii fiscale în vederea soluţionării decontului de T.V.A. cu suma negativă şi opţiune de rambursare, inspecţie întocmită pentru perioada 1 octombrie 2005 - 30 septembrie 2006 şi cuprinsă în raportul fiscal din 31 octombrie 2006, care a constatat că reclamanta are drept de rambursare/constatare pentru întreaga sumă solicitată de 567.966 lei. Pe baza acestui raport, pârâta D.G.F.P. Hunedoara a emis Decizia din 31 octombrie 2006 privind modificarea bazei de impunere, după care s-a emis şi Decizia de rambursare T.V.A. prin care s-a stabilit suma de 567.966 lei T.V.A. rambursabil.
Reclamanta mai arată, că în cursul lunii ianuarie 2007 a formulat o nouă cerere pentru efectuarea unei inspecţii fiscale parţiale în scopul stabilirii modului de soluţionare a decontului negativ cu opţiune de rambursare pe luna decembrie 2006 în sumă de 236.530 lei, perioada supusă inspecţiei fiind 1 octombrie - 31 decembrie 2006. Deşi numai această perioadă a fost supusă inspecţiei fiscale şi numai pentru rambursarea T.V.A. aferent acestei perioade în sumă de 236.530 lei, prin raportul de inspecţie fiscală din 15 februarie 2007 s-a reţinut în mod greşit faptul că reclamanta nu a reîntregit disponibilităţile băneşti din contul de alocaţii bugetare cu suma totală de 746.540 lei, care include şi suma de 567.966 lei cuprinsă în Decizia de rambursare din 15 februarie 2007.
În ceea ce priveşte temeiul juridic al actelor fiscale atacate, reclamanta arată că nu au fost respectate prevederile art. 103 alin. (3) din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
Prin sentinţa civilă nr. 147 din 19 decembrie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat în parte raportul de inspecţie fiscală din 14 mai 2007 cu privire la alocaţiile bugetare art. 3.2 şi raportul de inspecţie fiscală parţială din 12 februarie 2007, a anulat deciziile din 15 februarie 2007 şi 14 mai 2007 şi deciziile privind nemodificarea bazei de impunere din 15 februarie 2007 şi 14 februarie 2007, precum şi deciziile din 20 aprilie 2007, 21 iunie 2007 şi 21 august 2007 emise de D.G.F.P. Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, pârâta A.N.A.F. în mod greşit a dispus, prin cele două rapoarte de control fiscal şi cele două dispoziţii din 15 februarie 2007 şi 14 mai 2007, virarea T.V.A. dedusă în conturi, pentru reîntregirea disponibilităţilor băneşti primite de bugetul de stat.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, rezultă că reclamanta a înregistrat lucrările executate la obiectivul de investiţii „Retehnologizarea sistemului de distribuţie din municipiul Deva" în contul 1016 - Patrimoniu Public, sumele alocate de la bugetul de stat şi local fiind folosite în fiecare an conform acestei destinaţii.
Se mai retine că instalaţiile şi reţeaua de termoficare, retehnologizate şi modernizate de reclamantă cu banii alocaţi de la bugetul de stat şi local fac parte din domeniul public al municipiului Deva, nefiind astfel investiţii proprii ale acesteia.
Împotriva sentinţei civile nr. 147 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta - pârâtă D.G.F.P. Hunedoara în nume propriu şi pentru A.N.A.F., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii.
Greşit prima instanţă a luat în considerare concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, întrucât acesta conţine dispoziţii contradictorii iar expertul nu face altceva decât să reproducă punctul de vedere al contestatoarei.
Se mai critică raportul de expertiză şi pentru faptul că în mod greşit în speţă nu au fost aplicate dispoziţiile art. 145 Cod Fiscal, instanţa de judecată omologând acest raport de expertiză contabilă fără să aibă în vedere probatoriile făcute de recurentă.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Examinând actele dosarului în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Instanţa de fond a constatat în mod corect că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 145 alin. (1)3 din Legea nr. 571/2003, apreciind că investiţiile s-au efectuat asupra instalaţiilor din reţeaua de alimentare cu energie termică, care fac parte din domeniul public, societatea având doar rol de operator al acestui serviciu public.
De altfel şi concluziile expertului care nu au fost combătute cu argumente legale şi pertinente de către recurentă, precizează că intimata - reclamantă a înregistrat lucrările la capitolul „investiţii", sumele alocate de la bugetul local fiind folosite în fiecare an conform destinaţiei primite.
Inspecţia fiscală a fost făcute pentru perioada 10 octombrie 2005 – 30 septembrie 2006 şi a avut ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalităţii declaraţiilor fiscale, a îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili.
În speţă, astfel cum rezultă din ansamblul probator administrat, s-au efectuat în mod legal toate operaţiunile pentru rambursare T.V.A. prin compensare, însă eronat s-a stabilit în sarcina societăţii intimate o obligaţie de plată în baza unor dispoziţii legale abrogate prin Legea nr. 343/2006.
Din toate evidenţele contabile ale societăţii rezultă fără dubiu faptul că alocaţiile bugetare au fost folosite numai în scopul decontării lucrărilor de modernizare şi refacere a reţelelor de distribuţie aflate în domeniul public, fapt relevat şi de raportul de expertiză anexat în cauză.
Corect prima instanţă a anulat actele în litigiu, întrucât, din probatoriu nu rezultă încălcarea dispoziţiilor Codului fiscal art. 145 alin. (1)3, text de lege inaplicabil la momentul controlului, întrucât acel alineat nu exista la data realizării ultimei inspecţii fiscale. Menţionăm că Legea nr. 343 din 17 iulie 2006 a modificat art. 145 din Legea nr. 571/2003.
Aşa fiind pentru faptul că investiţiile nu au caracter de investiţii proprii ale intimatei - reclamante, s-a reţinut corect de Curtea de Apel, că în mod greşit recurenta a dispus prin cele 2 rapoarte de control şi cele 2 dispoziţii virarea T.V.A. dedusă în conturi, pentru reîntregirea disponibilităţilor băneşti primite de la bugetul de stat şi cel local.
De altfel şi din raportul de expertiză efectuat rezultă fără posibilitate de tăgadă că intimata - reclamantă a înregistrat lucrările executate în mod corect la obiectivul „Investiţii Retehnologizarea sistemului de distribuţie din municipiul Deva" în contul 1016- Patrimoniul public, sumele alocate de la bugetul de stat şi local fiind folosite în fiecare an conform acestei destinaţii.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care recursul declarat de D.G.F.P. Hunedoara în nume propriu şi pentru A.N.A.F. va fi respins conform art. 312 C. proc. civ., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Hunedoara în nume propriu şi A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 147 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3330/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3489/2008. Contencios → |
|---|
