ICCJ. Decizia nr. 3489/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3489/2008
Dosar nr. 26360/3/2007
Şedinţa publică din 15 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 27 martie 2008, Institutul Naţional de Medicină Legală M.M., a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 83 din 15 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitând admiterea recursului, constatarea inadmisibilităţii acţiunii, întrucât se conturează o ingerinţă în activitatea medico-legală aşa cum este reglementată de art. 3 din OG nr. 1/2000, modificată şi completată de Legea nr. 271/2004. Prin această reglementare legală se interzice clar orice ingerinţă în activitatea medico-legală.
Dezvoltând acest punct de vedere, recurentul a precizat că reclamantul S.R. a solicitat I.N.M.L., comunicarea electrofenogramelor care au stat la baza întocmiri raportului ADN din 2007, ori acest raport a fost înaintat Judecătoriei Sectorului 6 care a şi judecat fondul pricinii.
Recurentul a mai susţinut că expertiza medico-legală şi actele care au stat la baza acesteia, nu sunt acte administrative ci acte de specialitate medico-legale, drept care aprecierea instanţei că ar fi obligat să pună la dispoziţie lui S.R. actele solicitate, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (legea contenciosului administrativ) nu este opozabilă I.N.M.L.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că prin sentinţa civilă nr. 83 din 15 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.R. în contradictoriu cu pârâtul I.N.M.L. şi a obligat pârâtul la comunicarea actelor solicitate de reclamant.
Instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a, la 8 august 2007, reclamantul S.R. a chemat în judecată pe I.N.M.L. solicitând obligarea acestuia să-i pună la dispoziţie electrofenogramele care au stat la baza întocmirii raportului de expertiză ADN din 2007.
Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere că pârâtul este o instituţie centrală. Curtea de Apel Bucureşti a constatat că la 3 iulie 2007, reclamantul, intimat în cauză, a solicitat de la I.N.M.L., actele care au stat la baza raportului de expertiză ADN din 2007.
Prin adresa din 3 iulie 2007, pârâtul a transmis refuzul de comunicare a actelor solicitate care au stat la baza raportului de expertiză ADN din 2007, cu precizarea că fotocopiile actelor pot fi comunicate numai la solicitarea scrisă a organelor judiciare.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 1 coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată prin refuzul de soluţionare a unei cereri se poate adresa instanţei de contencios administrativ care poate dispune, conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obligarea autorităţii la comunicarea unui înscris.
S-a constatat de instanţă că petentul este vătămat prin necomunicarea de către pârâtă a actelor medicale în condiţiile în care acestea se referă la persoana reclamantului. Împrejurarea că partea adversă a solicitat contravaloarea expertizei nu poate constitui un element care să interzică reclamantului accesul la actul medical respectiv, mai ales în condiţiile în care soarta cheltuielilor de judecată se decide la sfârşitul procesului.
S-a mai apreciat de instanţă că „faptul că interpretarea datelor necesită cunoştinţe de specialitate" de asemenea nu are legătură cu dreptul reclamantului de a avea acces la aceste date. De asemenea nici împrejurarea că reclamantul putea cere datele prin intermediul instanţei civile care judecă procesul referitor la paternitate (prin expertiza în cauză a fost exclusă paternitatea intimatului - reclamant) nu poate fi opus reclamantului, acesta având dreptul de a se adresa direct instanţei publice pentru obţinerea drepturilor şi satisfacerea intereselor legitime.
Sentinţa instanţei de fond este legală astfel încât recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Este evident potrivit actelor cauzei că recurentul - pârât a refuzat soluţionarea cererii reclamantului de a i se comunica actele solicitate, acte care îl priveau personal, fiind vătămat de recurentul - pârât prin abuzul său de necomunicare interesul reclamantului fiind legitim privat, fiind îndeplinite astfel prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Împrejurarea că expertiza medico-legală şi actele ce au stat la baza ei sunt acte de specialitate medico-legale iar nu acte administrative, situaţie necontestată în cauză este nerelevantă cauzei. Conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 intră în sfera contenciosului administrativ nu numai actele administrative ci şi nesoluţionarea în termen a unei cereri.
De observat că actele priveau pe intimatul - reclamant în mod direct fiind legate de un proces de stabilirea paternităţii unui copil iar cererea sa de a-i fi comunicată este întemeiată şi legală, refuzul recurentului - intimat fiind neîntemeiat.
Urmează deci a se constata că în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi întrucât hotărârea atacată este legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Institutul Naţional de Medicină Legală M.M. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 83 din 15 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3373/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3492/2008. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
