ICCJ. Decizia nr. 3397/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3397/2008
Dosar nr. 1755/42/2007
Şedinţa publică din 10 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 octombrie 2007, reclamanta Societatea Agricolă I. a solicitat să fie obligaţi pârâţii Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Guvernul României, Camera Deputaţilor, Senatul României şi Preşedintele României să-i răspundă la Adresele nr. 1582 din 12 septembrie 2007; nr. 49604 din 3 august 2007; nr. 857 din 16 iulie 2007, f.n. din 20 iunie 2007; nr. 604 din 24 mai 2007 şi nr. 495 din 9 mai 2007.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la despăgubiri şi daune morale de 100 lei/zi de refuz, pentru fiecare autoritate, de la data înregistrării cererilor.
Reclamanta a completat acţiunea principală solicitând şi obligarea pârâţilor la eliberarea de fotocopii după anexa ce priveşte judeţul Prahova cu unităţile lichidate, cu datoriile faţă de stat şi alte persoane juridice şi cu unităţile nelichidate cu datorii faţă de stat, precum şi alte persoane juridice, menţionate în expunerea de motive a guvernului la proiectul Legii nr. 156/1997.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 18 din 17 ianuarie 2008 a admis în parte acţiunea completată, a obligat pârâtele să răspundă reclamantei la adresele formulate şi a respins cererea de despăgubiri şi de eliberare fotocopii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada că a înaintat pârâţilor cererile menţionate în acţiune fară să primească răspuns în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, aşa încât, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 1 din aceeaşi lege.
Cu privire la cererea de acordare de despăgubiri s-a reţinut că reclamanta nu a dovedit în ce constau daunele şi prejudiciul suferit.
S-a mai reţinut că reclamanta nu a dovedit că pârâţii au refuzat eliberarea de fotocopii de pe documentele solicitate, cu precizarea că astfel de copii nu pot fi transmise reclamantei întrucât se plătesc.
Prin cererea formulată la data de 3 martie 2008 Societatea Agricolă I. a solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinţei, susţinând că instanţa a omis din hotărâre Ministerul Economiei şi Finanţelor, care este diferit de Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi că a fost omis obiectul fiecăreia dintre cereri.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Încheierea din 20 martie 2008 a respins cererea ca nefondată, reţinând, în esenţă, că nu sunt întrunite condiţiile art. 281 C. proc. civ.
Împotriva sus menţionatei sentinţe au declarat recurs Senatul României, Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Guvernul României, iar Societatea Agricolă I. a declarat recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorilor materiale.
Recurenta-reclamantă Societatea Agricolă I. critică încheierea prin care s-a solicitat îndreptarea unor erori materiale, pentru nemotivare şi omisiunea de a soluţiona cererea de acordare a daunelor morale şi materiale.
Recurentul-pârât Senatul României arată că nu s-a făcut dovada înregistrării la registratura proprie a adreselor indicate în sentinţă, instanţa de fond impunându-i, fără nicio bază, obligaţia de a răspunde la acestea, imposibil de adus la îndeplinite. Cu privire la adresa nr. 1369 din 30 august 2007, înregistrată la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii, susţine că a fost clasată întrucât obiectul petiţiei este confuz.
La rândul său, recurenta Camera Deputaţilor a criticat soluţia adoptată de curtea de apel, indicând faptul că a răspuns în termenul legal la adresa nr. 1493 din 23 iulie 2007 iar actul din 12 septembrie 2007 nu a fost înregistrat nici la registratura instituţiei şi nici la compartimentele de resort.
Şi Guvernul României a combătut soluţia pronunţată, susţinând că a primit patru scrisori de la recurenta-reclamantă, din care la două a răspuns iar celelalte două au fost clasate potrivit art. 10 din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţii-pârâţi, precum şi potrivit dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este nelegală, pentru următoarele considerente:
Recurenta-reclamantă Societatea Agricolă I. a afirmat că a trimis cele şase petiţii indicate în cererea de chemare în judecată cu numere de înregistrare de la „U.E./ ROMÂNIA/ Jud. Prahova/com. Colceag/ Societatea Agricolă I." instituţiilor publice chemate în judecată.
Toate petiţiile semnalează aceeaşi problematică. Astfel, recurenta-reclamantă se plânge de destrămarea Cooperativei Agricole I., cere sprijin pentru a se legifera transformarea societăţilor agricole în cooperative agricole, combate „reformele iniţiate de trădătorii de neam şi ţară", „sărăcia generalizată şi genocidul împotriva neamului românesc, inclusiv prin acte de vânzare a terenurilor susţinute de puterile statului", „mascarada cu pensiile genocid", „distrugerea totală a zootehniei în favoarea unor interese străine" şi informează despre faptul că „niciun cooperator nu a primit niciun ban din lichidarea C.A.P.".
Pentru a-şi argumenta soluţia adoptată, instanţa de fond a considerat că instituţiile publice chemate în judecată nu au soluţionat cererile reclamantei în termenul de 30 de zile de la înregistrare, termen prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, fară a verifica dacă petiţiile indicate în acţiune au fost înregistrate la registraturile corespunzătoare fiecăreia şi ignorând apărările formulate în întâmpinare de Senatul României, referitoare la conţinutul petiţiilor, precum şi la răspunsurile comunicate recurentei-reclamante.
Înalta Curte constată, cu privire la petiţia recurentei-reclamante cu nr. 1582 din 9 septembrie 2007 şi pe care s-a aplicat număr de înregistrare din 12 septembrie 2007, că nu s-a demonstrat de către recurenta-reclamantă faptul că a fost înregistrată la recurenţii-pârâţi Senatul României şi Camera Deputaţilor. Dimpotrivă, după cum indică recurenta Camera Deputaţilor în recursul său, simbolul grupului de litere „GR" nu corespunde celui utilizat de această instituţie ori de senat.
Această petiţie a fost înregistrată numai la recurentul-pârât Guvernul României care, prin adresa nr. 15D/12537 din 28 septembrie 2007 a înaintat-o spre competentă soluţionare Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, informând-o pe recurenta-reclamantă despre acest fapt printr-o adresă cu acelaşi număr.
Referitor la petiţia nr. 857 din 16 iulie 2007, înregistrată la recurenta-pârâtă Camera Deputaţilor sub nr. 1493 din 23 iulie 2007, s-a făcut dovada în recurs că instituţia publică a răspuns reclamantei în termenul legal de 30 de zile, prin adresa nr. 54C/30127/1493/2007 în care s-a precizat că, potrivit principiului constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, Camera Deputaţilor, ca organ legislativ, nu are competenţe în sfera de activitate a celorlalte autorităţi.
Cât priveşte celelalte petiţii, acestea au fost înaintate instituţiilor competente (Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Prefectura judeţului Prahova), recurenta-reclamantă fiind înştiinţată despre acest fapt prin adresa nr. 16/6202/A din 9 mai 2007.
În fine, cele două petiţii datate de recurenta-reclamantă 20 iunie 2007 au fost înregistrate la recurentul-pârât Guvernul României sub nr. 7770 şi 7771/2007 şi au fost clasate în temeiul art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, întrucât problematica abordată era identică cu cea care făcuse obiectul petiţiei cu nr. 495/2007, înregistrată la Cancelaria Primului Ministru sub nr. 16/6202 din 9 mai 2007, la care, cum s-a arătat, recurenta-reclamantă a primit răspuns.
Sintetizând, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă Societatea Agricolă I. nu a făcut dovada niciunei vătămări în drepturile ori interesele sale legitime de către instituţiile publice chemate în judecată, care au soluţionat în termenul legal petiţiile primite şi în măsura în care conţinutul confuz al acestora a permis decelarea unor solicitări reale, efective.
Aşa fiind, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., pentru motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în condiţiile art. 304 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate de pârâţii Senatul României, Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Guvernul României, cu consecinţa modificării sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.
Analizând recursul reclamantei Societatea Agricolă I. care vizează numai încheierea din data de 20 martie 2008, Înalta Curte constată că este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., corect interpretate de către Curtea de Apel, erorile ce pot fi îndreptate pe această cale nu pot fi erori de judecată. Or, aspectele semnalate de recurenta-reclamantă sunt de această natură.
Pe de altă parte, soluţia de respingere a acestui recurs se impune cu necesitate şi în raport de dezlegarea dată recursurilor pârâţilor care a condus la reformarea hotărârii Curţii de Apel, vizate de cererea de îndreptare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Senatul României, Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 18 din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de Societatea Agricolă I.
Respinge recursul declarat de Societatea Agricolă I. împotriva Încheierii din 20 martie 2008 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. 1755/42/2007, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3380/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3401/2008. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
