ICCJ. Decizia nr. 3401/2008. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3401/2008
Dosar nr. 3193/2/2007
Şedinţa publică din 10 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 mai 2007, reclamantul Ş.D.N.A.J. a solicitat obligarea pârâtei Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale să-i comunice rezultatul anchetei administrative privind abuzurile, falsurile şi refuzul Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti de a-i emite o decizie de pensionare legală, urmare cererilor sale, precum şi obligarea pârâtei să ia măsuri pentru rezolvarea pe fond a petiţiilor sale, cum rezultă din Decizia nr. 7344/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi determinarea Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti să emită o decizie corectă.
Reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtei la plata unor daune morale în sumă de 30.000 lei pentru stresul la care este supus de angajaţii Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că se impune excluderea din calculul punctajului a perioadei 18 iulie 1936 - 1 august 1939 întrucât, în această perioadă nu a fost încadrat în muncă, fiind elev, iar prin sentinţa civilă nr. 2489/1959 s-a stabilit începutul perioadei de activitate la data de 1 august 1939.
De asemenea, reclamantul a indicat şi alte venituri care să fie luate în calcul la emiterea noii decizii şi că modul de stabilire al drepturilor băneşti cuvenite s-a realizat printr-un calcul absurd.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2347 din 3 octombrie 2007, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, urmare memoriilor reclamantului, autoritatea publică pârâtă a efectuat verificări şi i-a adus acestuia la cunoştinţă rezultatele verificărilor, astfel încât solicitarea de obligare a pârâtei să-i comunice rezultatul anchetei administrative este neîntemeiată.
S-a mai reţinut că pârâta a comunicat reclamantului că a fost emisă Decizia de revizuire a deciziei de recalculare a pensiei, iar o nouă modificare se poate face la cerere, cu anexarea înscrisurilor doveditoare.
În legătură cu capătul de cerere privind daunele morale, s-a reţinut că, nefiind constatat un refuz nejustificat de soluţionare a cererilor reclamantului, autoritatea publică nu poate fi sancţionată prin plata unor sume cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Ş.D.N.A.J., formulând critici pe care le-a încadrat în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că instanţa de fond a ignorat prevederile OUG nr. 19/2007 în ansamblu, omiţând să-i acorde câte un punct pe lună pentru perioada anterioară anului 1963. Mai arată că, deşi a formulat şase capete de cerere, niciunul nu a fost soluţionat.
Au fost greşit interpretate adresele Direcţiei de audit Intern şi Control şi s-a omis a se observa că Decizia de pensionare din 16 iunie 2006 a fost anulată de Tribunalul Bucureşti. În fine, recurentul se plânge de faptul că nu i s-au acordat daunele solicitate, în cuantum de 30.000 lei, în pofida tergiversării abuzive a soluţionării cererii sale de emitere a unei decizii de pensionare legale.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor expuse, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Recurentul-reclamant a invocat în fata instanţei de contencios administrativ refuzul nejustifîcat al intimatei-pârâte de a-i soluţiona mai multe memorii, dintre care numai cel datat 10 aprilie 2007s-a dovedit că a fost înregistrat la autoritatea publică chemată în judecată.
Instanţa de fond a motivat convingător că prin adresa nr. 100815 din 25 mai 2007 intimata-pârâtă i-a răspuns pertinent la problemele sesizate, dându-i îndrumările necesare, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Susţinerile recurentului referitoare la ignorarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor OUG nr. 19/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale sunt foarte generale, cu atât mai mult cu cât nu instanţa de contencios administrativ este competentă să cenzureze legalitatea deciziilor de pensionare emise pe numele său.
În orice caz, demersul judiciar al recurentului-reclamant în scopul de a obliga pe intimata C.N.P.A.S. să determine, la rândul său, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, care nu este parte în proces, să emită o nouă decizie în sensul celor dorite şi să adopte o anumită conduită în privinţa sa, nu are suport legal.
De altfel, recurentul-reclamant a învestit şi instanţa competentă cu soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor de pensionare, obţinând hotărâri favorabile (sentinţa civilă nr. 3360 din 28 iunie 2008 şi sentinţa civilă nr. 4568 din 17 octombrie 2006, ambele ale Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal), astfel că o nouă acţiune, chiar cu un temei juridic diferit, nu se justifică.
În fine, din interpretarea sistematică şi logică a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 rezultă că daunele materiale şi morale pot fi acordate numai în situaţia în care acţiunea în contencios administrativ se dovedeşte a fi fondată.
Cum în speţă, acţiunea a fost respinsă cu motivarea că nu există refuz nejustificat, aceeaşi soartă o are şi cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.D.N.A.J. împotriva sentinţei civile nr. 2347 din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3397/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3484/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
