ICCJ. Decizia nr. 3629/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3629/2008
Dosar nr. 6143/1/2008
Şedinţa publică din 22 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 703 din 10 iulie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererea formulată de C.O.C., judecător la Judecătoria Cluj-Napoca pentru recunoaşterea gradului profesional de judecător de curte de apel.
În motivarea hotărârii s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor se realizează prin concurs şi în consecinţă, nu poate fi recunoscut un grad profesional superior în cazul celor care nu au susţinut concursul de promovare, aşa cum este cazul judecătorului C.O.C.
Împotriva acestei hotărâri, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, a declarat recurs recurentul C.O.C. şi a solicitat anularea hotărârii şi obligarea intimatului C.S.M. să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască gradul profesional de judecător de curte de apel.
În motivarea recursului, au fost invocate deciziile prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate împotriva Hotărârilor nr. 791 şi 819 din 28 noiembrie 2007 ale Plenului C.S.M. de către procurori din cadrul D.N.A. şi din cadrul D.I.I.C.O.T. şi prin care li s-a recunoscut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recurentul a susţinut că faţă de aceste hotărâri judecătoreşti este nelegal refuzul intimatului de a-i recunoaşte gradul profesional de judecător de curte de apel, în condiţiile în care îndeplineşte cerinţa vechimii de şase ani în funcţia de judecător, precum şi celelalte criterii prevăzute de lege.
Prin acest refuz, recurentul a arătat că s-a produs o discriminare în raport cu procurorii D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., care pentru obţinerea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au susţinut concursuri de promovare, fiind numiţi după susţinerea unui interviu, fără criterii prestabilite.
Un alt argument invocat pentru dovedirea acestei situaţii discriminatorii a fost principiul constatat de Curtea Constituţională în Decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006, potrivit căruia judecătorii şi procurorii se află în aceeaşi situaţie juridică, prin statutul lor constituţional similar. Cu referire la Deciziile nr. 6/1993, nr. 60/1993 şi nr. 104/1995 pronunţate de Curtea Constituţională, recurentul a arătat că egalitatea în faţa legii implică un tratament egal pentru situaţii identice sau similare. în acelaşi sens, au fost invocate prevederile art. 2 alin. (1) din OG nr. 13 7/2000, art. 14 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, în vigoare de la 1 aprilie2005.
Analizând actele şi lucrările dosarului şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, promovarea judecătorilor şi procurorilor la instanţele superioare şi la parchetele de pe lângă acestea se realizează prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.
Recurentul nu a susţinut un concurs de promovare în condiţiile prevăzute de art. 43-47 din actul normativ sus menţionat, astfel că în mod legal intimatul a respins cererea acestuia pentru recunoaşterea gradului profesional de judecător de curte de apel.
Susţinerile din recurs cu privire la pretinsa discriminare în raport cu hotărârile judecătoreşti pronunţate în cazul procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. pentru recunoaşterea gradului profesional superior vor fi respinse, întrucât aceste hotărâri produc efecte numai faţă de părţile din litigiile respective.
Aceleaşi susţineri vor fi respinse şi faţă de neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000, art. 14 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, deoarece nu se poate constata existenta unei discriminări în cazul stabilirii unor soluţii diferite pentru persoane aflate în situaţii distincte.
Astfel, se reţine că numirea procurorilor la D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. s-a realizat în condiţiile speciale prevăzute de OUG nr. 43/ 2002 şi de Legea nr. 508/2004, conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun reprezentat de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
În consecinţă, recurentul nu s-a aflat în aceeaşi situaţie juridică faţă de ceilalţi magistraţi cărora li s-a recunoscut gradul profesional superior şi nu există temei legal pentru a i se aplica prin analogie legislaţia specială referitoare la numirea procurorilor la D.N.A. şi la D.I.I.C.O.T.
Pentru considerentele expuse, constatând că este legală şi temeinică Hotărârea nr. 703 din 10 iulie 2008 pronunţată de Plenul C.S.M., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.O.C. împotriva Hotărârii nr. 703 din 10 iulie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3620/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3633/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
