ICCJ. Decizia nr. 3620/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3620/2008
Dosar nr. 3975/2/2007
Şedinţa publică din 22 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 1 iunie 2007, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul M.I.R.A. a chemat în judecată M.I.R.A. şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, solicitând obligarea pârâţilor la plata către membrii de sindicat ce au semnat tabelul anexat a primei de concediu corespunzătoare anilor 2004 - 2006, precum şi a sporului de fidelitate pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005.
Reclamantul a formulat ulterior şi cerere de intervenţie în interes propriu cu acelaşi obiect pentru alţi membri de sindicat, iar pârâtul a depus la 22 iunie 2007 cerere de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Prin sentinţa civilă nr. 354 din 6 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea precizată, cererea de în garanţie şi a dispus obligarea pârâţilor la plata drepturilor băneşti reprezentând prima de concediu şi sporul de fidelitate pentru perioadele arătate în tabelele anexate, actualizate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit prevederilor OG nr. 38/2003, pentru activitatea desfăşurată în activităţile de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractul, poliţiştilor li se acordă spor de fidelitate şi la plecarea în concediul de odihnă o primă egală cu salariul de bază.
Fiind drepturi câştigate, aceste sume urmează a fi achitate, suspendarea aplicării prevederilor legale respective prin legile bugetului de stat neechivalând cu încetarea acordării drepturilor, ci numai cu o amânare a valorificării lor.
Împotriva sentinţei au declarat recurs M.I.R.A. şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
Astfel, pârâtul a invocat greşita formulare a dispozitivului sentinţei, instanţa dispunând acordarea drepturilor băneşti potrivit tabelelor anexate la dosar, respectiv de la data încadrării membrilor de sindicat, deşi s-a solicitat doar perioada 2004 - 2006 pentru prima de concediu, respectiv anul 2005 pentru sporul de fidelitate.
Chematul în garanţie a criticat sentinţa sub aspectul obligării sale la alocarea sumelor necesare plăţii drepturilor băneşti, în condiţiile în care Ministerul Economiei şi Finanţelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Analizând cauza în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., Curtea va constata că sentinţa a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material.
Astfel, împrejurarea că reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâţi autorităţi publice centrale, nu atrage, în mod automat, competenţa de judecată a cauzei în primă instanţă în favoarea Curţii de Apel, în condiţiile în care nu s-a solicitat anularea vreunui act administrativ emis de aceste autorităţi, nu s-a invocat faptul că acestea nu au răspuns în termenul legal la o cerere ce le-a fost adresată sau au refuzat nejustificat să rezolve o cerere referitoare la un drept ori interes legitim.
Cum raporturile de serviciu ale membrilor de sindicat prevăzuţi în tabelele aflate la dosar au fost stabilite în mod direct cu Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, această instituţie care este organ administrativ descentralizat constituit la nivel local, cu capacitate juridică proprie, are competenţa legală de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite poliţiştilor cu care se află în raporturi de serviciu directe.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., Curtea, admiţând recursurile, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti.
Faţă de rezolvarea dată recursului, Curtea nu va analiza motivele invocate de cele două ministere, ce urmează a fi avute în vedere la rejudecare, de către instanţa de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de M.I.R.A. şi de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 354 din 6 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3524/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3629/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
