ICCJ. Decizia nr. 37/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 37/2008
Dosar nr. 2038/2/2007
Şedinţa publică de la 9 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 19 martie 2007, reclamantul G.R. a chemat în judecată Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând obligarea pârâţilor în solidar, la plata sporului de fidelitate pentru anii 2004 şi 2005, precum şi a primelor de concediu pe perioada 2004–2006, sume actualizate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în calitate de poliţist, beneficiază de prevederile O.G. nr. 38/2003 aprobate prin Legea nr. 353/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor. Drepturile salariale privind prima de concediu şi sporul de fidelitate nu au mai fost acordate începând cu anul 2004, aplicarea dispoziţiilor legale incidente fiind suspendată succesiv prin legile bugetului de stat.
Reclamantul a precizat că prin suspendarea succesivă a plăţii acestor sporuri şi prime, drepturile salariale respective au fost îngrădite, poliţiştii fiind în mod vădit lipsiţi de aceste drepturi subiective stabilite în favoarea lor.
Prin sentinţa civilă nr. 1313 din 21 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea şi a dispus obligarea pârâţilor la plata către reclamant a primei de concediu pe anii 2004–2006 şi a sporului de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la plata efectivă.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, formulată de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit O.G. nr. 38/2003, poliţiştii au dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază, precum şi la un spor de fidelitate de până la 20%.
Măsura suspendării acestor drepturi salariale, dispusă succesiv prin legile bugetului de stat, pe anii 2004–2006 pentru prima de concediu şi respectiv pentru anul 2005 pentru sporul de fidelitate, nu echivalează cu înlăturarea lor, având ca efect doar imposibilitatea temporară a realizării lor în intervalul de timp pentru care s-a dispus suspendarea.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Ministerul Economiei şi Finanţelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive, în raport de inexistenţa oricăror raporturi legale sau contractuale cu reclamantul, ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, această instituţie având calitatea de ordonator principal de credite şi obligaţia de a reţine şi vira contribuţiile obligatorii datorate bugetului de stat de angajaţii săi.
Recurentul a mai precizat că el are atribuţii în elaborarea bugetului de stat, în funcţie de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, conformându-se legilor bugetului şi finanţelor publice, neexistând temei legal pentru a garanta plata unor eventuale sume izvorâte dintr-un raport de muncă.
Un alt motiv de recurs subsidiar priveşte fondul litigiului, recurentul arătând că este netemeinică cererea de acordare a unor drepturi salariale ce au fost suspendate legal, dispoziţiile privind plata acestora neproducându-şi efectele pe perioada suspendării.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune modificarea parţială a sentinţei şi respingerea acţiunii faţă de pârâtul-recurent pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Astfel, Curtea reţine că situaţia de fapt a fost corect stabilită, reclamantul având calitatea de funcţionar public cu statut special – poliţist – în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, fiindu-i pe deplin aplicabile prevederile art. 6 şi 37 pct. 2 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, potrivit cărora angajaţii acestei instituţii beneficiază de spor de fidelitate şi respectiv, primă de concediu.
Instanţa a soluţionat însă în mod greşit cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei şi Finanţelor, având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acţiune în contencios administrativ, nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să nu fi soluţionat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat de a rezolva o cerere reclamantului referitoare la un drept sau interes legitim.
Or, recurentul nu a emis niciun act administrativ de natură să-l vatăme pe reclamant într-un drept al său ori într-un interes legitim.
Atribuţiile acordate Ministerului Economiei şi Finanţelor în elaborarea şi gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituţiei la plata unor drepturi salariale către un angajat al altui minister, ordonator principal de credite, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamant şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Curtea nu se va mai referi şi la motivul de recurs subsidiar, vizând temeinicia pretenţiilor, a cărui analiză a devenit inutilă în raport de admiterea primei critici.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate împotriva recurentului-pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 1312 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată împotriva recurentului, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 369/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 377/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
