ICCJ. Decizia nr. 368/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 368/2008
Dosar nr. 1039/33/2007
Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 19 iunie 2007, reclamanta SC U. SA, a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Cluj - A.F.P.C.M. Cluj, suspendarea efectelor deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007 şi a adresei din 20 februarie 2007, ambele emise de pârâtă, precum şi a titlului executor emis în baza acestora, respectiv somaţia, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii având ca obiect contestaţia formulată împotriva primei decizii.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 378 din 06 iulie 2007, a admis cererea reclamantei şi a suspendat executarea actelor administrative sus-menţionate, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a fondului cauzei, constatând totodată consemnarea, cu recipisa din 04 iulie 2007 a unei cauţiuni în cuantum 50.000 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ unilateral poate fi solicitată de către reclamant şi prin cerere adresată instanţei competente să judece anularea în tot sau în parte a actului atacat, o atare cerere urmând a fi examinată prin prisma îndeplinirii cumulative a condiţiilor minimale impuse de lege, respectiv existenţa unui caz temeinic justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
În raport de aceste condiţii şi în lumina prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care defineşte noţiunea de pagubă iminentă ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidenţă, instanţa a apreciat că punerea în executare a actului administrativ contestat şi obligarea reclamantei la plata sumei de 13.424.965 RON, prin raportare la cifra de afaceri a acesteia, ar lipsi societatea reclamantă de resursele vitale atât pentru stingerea obligaţiei fiscale curente, cât şi pentru respectarea obligaţiilor comerciale şi salariale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs pârâta D.G.F.P. Cluj - A.F.P.C.M. Cluj, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii atacate in sensul respingerii cererii reclamantei de suspendare a executării adresei din 20 februarie 2007 emisă de recurentă şi a deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007, precum şi în sensul casării sentinţei recurate, sub aspectul modului de soluţionare a cererii de suspendare a executării somaţiei emisă în dosarul fiscal nr. 817 din 21 iunie 2007 de către A.F.P.C.M. Cluj-Napoca, şi a trimiterii cauzei Judecătoriei Cluj-Napoca spre competentă soluţionare.
A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, instanţa de fond neluând în considerare doctrina şi jurisprudenţa în materie, care a statuat că se va putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat doar în cazuri de excepţie, în cazuri limită, legalitatea actului administrativ unilateral fiind prezumată. În cauză, legalitatea actului administrativ pentru care instanţa de fond a dispus suspendarea executării este evidentă, întrucât prin ordinul comun nr. 12/836 din 24 mai 2006, privind acordarea de înlesniri la plata obligaţiilor bugetare datorate şi neachitate de SC U. SA Cluj-Napoca, această societate comercială a beneficiat de scutiri la plată în proporţie de 95% conform art. 1 pct. a) din acest ordin, precum şi de alte înlesniri la plată (scutiri, eşalonări), dar cu toate acestea nu a fost în măsură să respecte termenele prevăzute în acelaşi ordin. Având în vedere că decontul de taxă pe valoarea adăugată din 22 decembrie 2006, prin care s-a efectuat compensarea TVA de plată, conform art. 1471 şi urm. din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., a fost depus la organul fiscal în data de 22 decembrie 2006, deci cu două zile întârziere faţă de termenul prevăzut în art. 3 pct. b) din ordinul comun nr. 12/836 din 24 mai 2006, în mod corect, s-a susţinut, a procedat la emiterea adresei din 20 februarie 2007.
Faptul că a fost emisă decizia de nemodificare a bazei de impunere din 25 ianuarie 2007 în baza raportului de inspecţie fiscală din 26 ianuarie 2007 nu are nicio relevanţă în ceea ce priveşte clauzele cuprinse în ordinul comun nr. 12/836 din 24 mai 2006, deoarece inspecţia fiscală nu a avut ca obiectiv verificarea modului de respectare a obligaţiilor cuprinse în ordinul anterior menţionat. În condiţiile şi în termenele stabilite prin C. fisc. obligaţiile fiscale au fost respectate de către reclamantă, însă nu a fost respectat termenul prevăzut în art. 3 pct. b) din ordinul comun nr. 12/836 din 24 mai 2006.
De asemenea, recurenta a arătat ca în mod nelegal prima instanţă s-a pronunţat în sensul suspendării executării deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007, fără a se fi solicitat acest lucru, şi că în mod greşit instanţa de fond a dispus suspendarea executării somaţiei emisă în dosarul fiscal nr. 817 din 31 iunie 2007, întrucât suspendarea prevăzută de art. 15 din Legea nr. 554/2004 priveşte doar actul administrativ care poate fi atacat conform Legii nr. 554/2004 şi nu un act de executare, acesta putând fi contestat în cadrul unei contestaţii la executare, de competenţa judecătoriei.
Recursul este fondat şi va fi admis, cu consecinţa modificării în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării somaţiei emisă de A.F.P.C.M. Cluj, şi a menţinerii dispoziţiilor din sentinţa prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere din 11 iunie 2007 şi a adresei din 20 februarie 2007, ambele emise de D.G.F.P. Cluj, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii de fond ce fac obiectul Dosarului nr. 1039/33/2007, pentru considerentele ce urmează:
Instanţa de fond a procedat în mod corect la admiterea cererii reclamantei SC U. SA Cluj-Napoca la suspendarea executării adresei din 20 februarie 2007 a D.G.F.P. Cluj şi la suspendarea executării deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007 emisă de aceeaşi autoritate administrativă, prin care s-a respins contestaţia reclamantei, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Într-adevăr, este îndeplinită în cauză cerinţa cazului bine justificat, existând o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate a actelor administrative a căror suspendare a executării s-a solicitat, atât prin prisma motivelor din acţiunea principală în contencios administrativ formulată pentru anularea actelor administrativ fiscale, prin care s-a invocat nelegalitatea formală a acestor acte şi nerespectarea dreptului la apărare, cât şi datorită conţinutului raportului de inspecţie fiscală încheiat la 25 ianuarie 2007 de inspectorii din cadrul Activităţii de Control Fiscal Cluj - Serviciul de Informaţii Fiscale, prin care, aferent perioadei supuse verificării 01 august 2005-30 noiembrie 2006, s-a constatat că reclamanta înregistrează TVA de rambursat în sumă de 11.679 RON.
Suspendarea executării adresei din 20 februarie 2007 şi a deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007 emise de D.G.F.P. Cluj se impune şi pentru prevenirea unei pagube iminente, făcându-se dovada în cauză că punerea în executare a actelor administrativ fiscale în discuţie, cu consecinţa firească a pierderii facilităţilor acordate prin ordinul comun nr. 12/836 din 24 mai 2006 şi a reactivării obligaţiei reclamantei de restituire a unei sume în cuantum de 13.424.965 RON, este de natură, prin raportare la cifra de afaceri a contribuabilului în cauză, dar şi la alţi indicatori economico-financiari ai activităţii acestuia, cum ar fi cheltuielile cu salariile şi valoarea totală a activelor societăţii, să ducă la serioase dificultăţi financiare a reclamantei, şi chiar la insolvenţă.
Prima instanţă a dispus însă în mod nelegal suspendarea executării şi a somaţiei emisă de A.F.P.C.M. Cluj, fiind evident că nu se poate ataca pe calea contenciosului administrativ un act de executare.
Or, contestaţia formulată împotriva somaţiei de plată, prin care, în speţă, contribuabilul a fost înştiinţat că figurează în evidenţele fiscale cu obligaţii bugetare şi i se pune în vedere să achite sumele datorate în termen de 15 zile, este de competenţa instanţei de executare, şi anume judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, potrivit prevederilor art. 373 alin. (2) şi art. 400 alin. (1) C. proc. civ., incidente în temeiul normei de trimitere cuprinsă în art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
În raport de cele mai sus arătate, având în vedere prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, urmează a se dispune admiterea recursului formulat de D.G.F.P. Cluj - A.F.P.C.M. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 378 din 06 iulie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii reclamantei de suspendare a executării somaţiei, cu menţinerea ca legale şi temeinice a dispoziţiilor din sentinţa referitoare la admiterea cererii de suspendare a executării adresei din 20 februarie 2007 şi a deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007, emise de D.G.F.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Cluj - A.F.P.C.M. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 378 din 06 iulie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării somaţiei.
Menţine celelalte dispoziţii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 366/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 369/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
