ICCJ. Decizia nr. 3801/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3801/20 11
Dosar nr. 18686/3/2008
Şedinţa publică de la 29 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 462/2010 pronunţată la data de 26 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul O.A., din considerentele sentinţei rezultând calitatea de lucrător al securităţii a pârâtului.
Instanţa de fond a reţinut că pârâtul O.A. a fost verificat la cererea lui H.O., cerere înregistrată din 2 august 2011 la C.N.S.A.S.
Reţine prima instanţă că din cuprinsul înscrisurilor aflate în arhiva fostei Securităţi, rezultă că pârâtul a avut gradul de căpitan (1973), maior (1978), locotenent colonel (1980, 1989), în cadrul I.J. Neamţ şi în această calitate a desfăşurat activităţi constând în „documentarea activităţii duşmănoase” a persoanelor semnalate cu „grave afirmaţii duşmănoase la adresa politicii statului şi legături suspecte cu transfugi români ce fac parte din emigraţia reacţionară din străinătate”, „stabilirea atitudinii faţă de evenimentele interne ce au loc, anturajul şi manifestările ce le are”, fiind astfel evidentă încălcarea dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzute în art. 28 Constituţia României din 1965 şi art. 19 Pactul Internaţional privind Drepturile civile şi politice şi dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile civile şi politice.
Instanţa de fond a considerat ca lipsită de relevanţă împrejurarea că pârâtul nu a avut legătură cu instrumentarea dosarului de urmărire informativă a numitului H.O..
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, recurs motivat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ..
Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât susţine în esenţă că în mod eronat instanţa de fond a constatat existenţa calităţii de lucrător al securităţii în ceea ce-l priveşte, pentru că prin activitatea sa în calitate de căpitan, maior şi respectiv locotenent-colonel în cadrul Inspectoratului de Poliţie Neamţ, nu a încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale unor persoane urmărite informativ, dovadă fiind faptul că majoritatea acestor persoane nu au cerut niciodată deconspirarea celor ce au contribuit la întocmirea dosarului.
Susţine recurentul-pârât că în ceea ce-l priveşte pe numitul H.O. a existat un plan de măsuri dar nu a fost întocmit şi semnat de către el, ci de către colonelul Stanciu Vasile, iar sarcinile impuse de acel plan nu au fost realizate niciodată, ele rămânând doar pe hârtie, fapt ce explică şi lipsa unor rapoarte sau procese-verbale de executare a măsurilor propuse în planul aprobat, înscrisuri cu care intimatul-reclamant să dovedească acuzaţiile ce i se aduc.
În plus, arată recurentul-pârât, în calitatea sa de ofiţer de contraspionaj nu avea sarcini de supraveghere/ reprimare a celor semnalaţi cu comentarii sau preocupări duşmănoase la adresa conducerii de atunci a ţării, ci a altui compartiment cu atribuţii pe linia apărării constituţiei/ informaţii interne.
În lipsa unor dovezi, susţine recurentul, din care să rezulte că s-a dedat la acte şi fapte concrete de intimidare, ameninţare, avertizare, conducere sau invitare la sediul organelor de stat, la partid, (…), la miliţie, ascultare, audiere, cercetare, investigaţii sau acţiuni de avertizare personală sau publică, compromitere, difuzare sau prelucrare în cadrul colectivelor de salariaţi sau de conducere din unităţi sau instituţii unde aceştia desfăşurau o muncă utilă ca salariaţi, instanţa de fond nu pute să reţină calitatea sa de lucrător al securităţii, potrivit art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008.
Recurentul-pârât critică în continuare greşita soluţionare a cauzei, sub aspectul soluţionării excepţiei de necompetenţă materială a Curţii de apel, considerând că ne aflăm în cazul prevăzut de art. 5 lit. b) Legea contenciosului administrativ, referitor la actele de comandament cu caracter militar şi invocă în recurs şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a C.N.S.A.S. în promovarea unor astfel de acţiuni, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008.
Recursul este întemeiat şi urmează a fi admis, însă pentru alte considerente decât cele invocate de recurent.
Din analiza hotărârii recurate, rezultă că dispozitivul acesteia nu cuprinde toate menţiunile prevăzute în minuta încheiată cu ocazia deliberării judecătorilor, instanţa omiţând a trece rezultatul deliberării ca urmare a admiterii acţiunii în sensul de a constata existenţa calităţii de lucrător al Securităţii a pârâtului O.A..
În atare situaţie se impunea pronunţarea unei încheieri ulterioare de către instanţa de fond, în conformitate cu art. 2811 C. proc. civ., încheiere prin care să se aducă lămuriri dispozitivului sentinţei în acest sens, fiind acordate de către instanţa de recurs mai multe termene de judecată.
Potrivit art. 2811 C. proc. civ. „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice”.
În speţă, deşi s-au acordat trei termene de judecată, părţile nu au făcut demersurile legale pentru lămurirea dispozitivului sentinţei, astfel că în lipsa unei încheieri pronunţată în temeiul art. 2811 C. proc. civ., instanţa de control judiciar nu poate proceda la analizarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii în calea de atac a recursului.
Or, dacă în practica instanţelor s-a stabilit că încheierea de îndreptare eroare materială şi deci şi cea privind lămurirea dispozitivului se supune aceluiaşi regim juridic ca şi hotărârea pe care o îndreaptă, în ceea ce priveşte deliberarea, întocmirea minutei şi semnarea acesteia, nerespectarea acestor dispoziţii procesuale conducând la nulitatea încheierii care poate fi invocată de instanţa de recurs, în condiţiile art. 306 C. proc. civ., cu atât mai mult lipsa unei astfel de încheieri îndreptăţeşte la invocarea nulităţii hotărârii recurate, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. - hotărârea care nu poate fi analizată în ce priveşte legalitatea şi temeinicia sa în lipsa încheierii privind lămurirea dispozitivului.
Practic, dispozitivul sentinţei nu cuprinde soluţia pronunţată de instanţă pe fondul cauzei, astfel încât, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, prima instanţă va analiza şi susţinerile făcute de recurentul-pârât prin motivele de recurs formulate, inclusiv cele privind excepţia lipsei calităţii procesuale active a C.N.S.A.S. în formularea unor acţiuni întemeiate pe O.U.G. nr. 24/2008, excepţie ridicată direct în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de O.A. împotriva sentinţei civile nr. 462 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 148/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3893/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
