ICCJ. Decizia nr. 4187/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4187/2008
Dosar nr. 3/87/2007
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 decembrie 2006, reclamanta SC C. SRL Călmăţuiu, Judeţul Teleorman a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii D.A.D.R. a Judeţului Teleorman şi M.A.P.D.R. să se dispună anularea măsurilor dispuse prin nota de control nr. 45176 din 29 mai 2006 şi procesul - verbal din 30 octombrie 2006.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin nota întocmită de pârâţi s-a constatat în mod nelegal obligaţia sa de a restitui despăgubirile primite în baza Legii nr. 381/2002 pentru cultura de grâu afectată parţial de calamităţile naturale în toamna anului 2004.
Reclamanta a învederat că a îndeplinit toate condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea despăgubirilor, iar neregulile constatate de organele de control din cadrul ministerului pârât nu corespund realităţii.
Pârâţii au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii susţinând că nota de control atacată de reclamantă nu produce efecte juridice şi nu reprezintă un act administrativ de sine stătător, fiind numai un act pregătitor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, prin încheierea dată în Şedinţa publică din 14 mai 2007, cu motivarea că nota de control întocmită de pârâţi a stat la baza emiterii procesului –verbal din data de 30 octombrie 2006, prin care reclamanta a fost obligată să restituie la bugetul statului suma de 107.028 lei, reprezentând despăgubirile primite pentru calamitarea parţială a culturilor de grâu.
Aceeaşi instanţă a pronunţat sentinţa civilă nr. 3.109 din 3 decembrie 2007, prin care a admis acţiunea, a anulat nota de control nr. 45.176 din 29 mai 2006 în ceea ce o priveşte pe reclamantă, precum şi procesul-verbal nr. 9.914 din 30 octombrie 2006 privind obligaţia de restituire la bugetul de stat a sumei de 107.028 lei, reprezentând despăgubiri în baza Legii nr. 381/2002.
Hotărând astfel, instanţa de fond a constatat că reclamanta a beneficiat în mod legal de despăgubirile acordate pentru pagubele produse de calamitarea parţială a culturii de grâu în toamna anului 2004 şi că aspectele reţinute în nota de control nr. 45176 din 29 mai 2006 nu sunt conforme cu realitatea.
În privinţa viciilor formale reţinute de organele de control, s-a avut în vedere că acestea nu erau de natură să determine imputarea despăgubirilor acordate şi că majoritatea lor, cum sunt cele referitoare la semnătură, ştampilă, datare, etc., puteau fi complinite la nivelul direcţiei judeţene, în cadrul atribuţiilor prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi pe cale de consecinţă, respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamantă.
În primul motiv de recurs a fost criticată soluţia dată excepţiei privind inadmisibilitatea acţiunii şi s-a arătat că nota dedusă judecăţii nu este un act administrativ de sine stătător, nu produce efecte juridice şi constituie numai o operaţiune administrativă pentru care nu sunt incidente prevederile Legii nr. 554/2004, indicate ca temei juridic pentru acţiunea formulată de intimata-reclamantă.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs a fost criticată soluţia de admitere a acţiunii, arătându-se că nota de control nr. 45.176 din 29 mai 2006 a fost întocmită cu respectarea Legii nr. 381/2002 faţă de neregulile constatate de corpul de control din cadrul ministerului cu ocazia verificării dosarelor depuse de producătorii agricoli la D.A.D.R. a Judeţului Teleorman în vederea obţinerii de despăgubiri în urma calamităţilor naturale.
Recurentul a susţinut că înştiinţarea nr. 1716 din 5 iulie 2005 pentru acordarea de despăgubiri nu avea semnătura şi ştampila solicitantului şi nu erau completate în totalitate rubricile prevăzute în anexa la normele metodologice se aplicare a Legii nr. 381/2002, astfel că nu era posibilă stabilirea solelor afectate şi a fenomenelor naturale care au produs pagubele.
În privinţa culturilor afectate parţial, s-a arătat că trebuia să se facă o constatare preliminară la data producerii fenomenului şi o constatare definitivă la sfârşitul ciclului de producţie, cu încadrarea în prevederile art. 8 lit. a) din Legea nr. 381/2002 şi ale art. 7 din normele metodologice de aplicare a legii.
De asemenea, recurentul a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere că procesele –verbale de înfiinţare a culturilor nu sunt datate sau se referă la lucrări efectuate în anul 2003, iar procesele-verbale de constatare a calamităţilor au fost depuse la D.A.D.R. a Judeţului Teleorman la data de 19 august 2005, deşi ultimul bon de recoltare are data de 24 iulie 2005, astfel că a fost depăşit termenul de 5 zile prevăzut de art. 11 şi art. 14 din Ordinul nr. 419/2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002.
Referitor la facturile fiscale pentru cumpărarea de îngrăşăminte chimice, pesticide, sămânţă, recurentul a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere că intimata-reclamantă nu a prezentat ordinele de plată sau orice alt document care să justifice plata acestora.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de motivele prevăzute de art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a respins întemeiat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, constatând că nota de control nr. 45176 din 29 mai 2006 este un act administrativ cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Prin această notă de control s-au dispus măsuri obligatorii pentru serviciile deconcentrate ale ministerului recurent, în sensul recuperării de la agenţii economici nominalizaţi a despăgubirilor acordate de la bugetul statului.
În consecinţă, nota respectivă produce efecte juridice proprii, constituind fundamentul măsurii de recuperare a sumelor primite în baza Legii nr. 381/2002, astfel că întruneşte caracteristicile actului administrativ de autoritate, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi care poate fi contestat pe calea contenciosului administrativ.
Criticile formulate de recurent pe fondul cauzei sunt de asemenea neîntemeiate, constatându-se că soluţia de admitere a acţiunii a fost formulată de instanţa de fond în conformitate cu prevederile Legii nr. 381/2002 şi pe baza unei analize corecte a tuturor probelor administrate de părţi.
Astfel, instanţa de fond a apreciat corect că omisiunile din înştiinţarea nr. 1.716 din 5 iulie 2005 au un caracter formal şi nu pot determina sancţionarea producătorului agricol, în condiţiile în care comisia care a verificat dosarul şi a aprobat plata despăgubirilor nu a solicitat complinirea lor, iar din celelalte înscrisuri depuse în documentaţia întocmită de intimata-reclamantă rezultă toate datele necesare, inclusiv cele referitoare la identitatea solicitantului, la solele afectate şi la fenomenele naturale care au produs pagubele.
Instanţa de fond a respins întemeiat şi apărările recurentului-pârât privind nerespectarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 381/2002, întrucât s-a dovedit în cauză îndeplinirea cerinţelor impuse de aceste prevederi legale prin efectuarea constatării preliminare şi a constatării definitive de către o comisie constituită din primar, inginer agronom de la centrul agricol, delegat din partea D.F.P. şi delegat din partea societăţii de asigurări.
Procesele - verbale din 7 iulie 2005 şi din 19 august 2005 întocmite pentru constatarea şi evaluarea pagubelor la culturile agricole dovedesc lipsa de temei a menţiunilor din nota de control referitoare la documentaţia depusă de intimata - reclamantă, precum şi a susţinerilor formulate sub acest aspect în recurs.
Pentru aceleaşi considerente, vor fi respinse şi celelalte apărări invocate de recurentul-pârât, deoarece din procesul - verbal din 7 iulie 2005 rezultă că a fost calamitată cultura de grâu de pe solele nr. 77, 78, 51, 52, 75, 83, 79, 72, 55, 54, 64, 11, 80, în suprafaţă de 600 ha, fără a se fi contestat că intimata-reclamantă a suportat cheltuielile de însămânţare şi de întreţinere a culturii până la momentul calamitării.
Recurentul - pârât a susţinut neîntemeiat că a fost depăşit termenul legal de 5 zile pentru depunerea procesului-verbal de constatare şi se evaluare a pagubelor la culturile agricole, în condiţiile în care s-a dovedit că procesul-verbal întocmit la 19 august 2005 a fost depus şi înregistrat în aceeaşi zi la D.A.D.R. a Judeţului Teleorman sub nr. 1.979. Conform prevederilor legale indicate de recurentul-pârât, termenul de 5 zile de depunere la D.A.D.R. se calculează de la data întocmirii procesului-verbal definitiv, iar nu de la data terminării recoltării.
Concluzia instanţei de fond privind depunerea de către intimata-reclamantă a întregii documentaţii prevăzute de Legea nr. 381/2002 corespunde înscrisurilor aflate la dosar, inclusiv în privinţa ordinelor de plată prin care s-a dovedit achiziţionarea seminţelor, îngrăşămintelor şi pesticidelor utilizate pentru înfiinţarea şi întreţinerea culturii calamitate.
În consecinţă, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinţei civile nr. 3109 din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4153/2008. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 4206/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
